Francis Bacon este găsit vinovat de luare de mită de către Camera Lorzilor

Cunoscut filosof, jurist, orator, autor englez și om de știință, Francis Bacon își încheie cariera publică și politică de Lord Cancelar în rușine și dizgrație în 1621, după ce, adâncit în datorii, este acuzat de o comisie parlamentară de 23 de cazuri de corupție și luare de mită. Inamicul său de o viață, Sir Edward Coke, cel care inițiază campania împotriva lui Bacon este și unul dintre cei numiți de comisie pentru a pregăti acuzațiile împotriva cancelarului.

La scurt timp după ce a fost înnobilat Lord Verulam de către Iacob I al Angliei, apar primele probleme pentru Francis Bacon. La sfârșitul lunii februarie, Christopher Aubrey și avocatul său, Sir George Hastings, ridică suspiciuni cu privire la o sumă de 100 de £, despre care se spune că Aubrey i-ar fi înaintat lui Bacon pentru o solutionare favorabilă într-un proces. Procesul s-a finalizat cu o soluție defavorabilă lui Aubrey. La mijlocul lui martie 1621, în timp ce Camera Comunelor pregătea un raport în legatură cu abuzurile din justiție, Aubrey înaintează o petiție, acuzându-l pe Bacon de luare de mită în mod public. Hastings, Sir Robert Phelips și Sir Edward Coke vor conduce dezbaterile din parlament în legătură cu aceste acuzații. Se dezbate natura mitei dar și buna credință a acuzatorilor și martorilor. Sir Edward Sackville, prieten al lui Francis Bacon în Camera Comunelor, pune sub semnul întrebării calitatea de martor de bună credință a lui Hastings, acesta fiind chiar cel vinovat livrarea banilor în cauză. Între timp, Bacon îi scrie Ducelui de Buckingham, apropiat al regelui, mărturisindu-i acestuia: “Știu ca am mâinile curate și o inimă curată.” Pe 20 martie însă Camera Comunelor primește și mai multe plângeri despre presupuse mite acceptate de Bacon, astfel că mai mulți lorzi îi scriu, sfătuindu-l să se apere de toate aceste acuzatii. Camera Lorzilor, primind cazul de la Camera Comunelor, stabilește trei comisii pentru audierea martorilor, acționând ca o curte de judecată și vizând astfel chiar suspendarea președintelui Camerei, Lordul Cancelar. Bacon va scrie de data aceasta regelui, carându-i sprijinul, însă acesta nu va interveni. Bacon speră ca întregul scandal să se încheie prin acceptarea unei demisii, dar această soluție nu este încuviințată. Camera Lorzilor decide ca Bacon să primească o copie după toate cele 28 de acuzatii care i se aduc, cerându-i-se să formuleze răspunsuri pentru fiecare dintre ele. Pe 30 aprilie, Bacon va trimite răspunsul său punctual, recunoscând că a primit mai multe sume sau produse pe care le-a justificat ca și cadouri primite în diverse ocazii, unele chiar după solutionarea unei cauze, afirmând că în niciun caz nu a fost influențat de bani. După această marturisire, regele va trimite un comitet pentru a recupera marele sigiliu de la Bacon  Acesta îl va găsi bolnav. ” Prin marea bunăvoință a regelui am primit marele sigiliu, prin marile mele greșeli l-am pierdut.” Astfel, pe 3 mai 1621, Camera Lorzilor printr-un vot unanim îl găsește pe Francis Bacon vinovat de toate acuzațiile aduse. În continuare râmănea în discuție pedeapsa care trebuia adoptată. Știindu-l bătrân și bolnav deja, hotărârea comună este să nu fie condamnat la moarte, exil sau retragerea titlurilor, optându-se pentru o amendă în valoare de 40 000 £ și închiderea în Turnul Londrei pentru cât timp va crede regele de cuviință. În plus îi era interzis să mai ocupe vreo funcție publică, să mai ocupe vreun loc în Parlament sau vreo funcție în justiție. De data acesta Iacob I va acționa. După doar câteva zile de detenție Bacon va fi eliberat. Amenda va fi transferată regelui astfel încât Bacon să fie ferit de creditori. Ceva mai târziu își va reprimi și pensia și i se va permite să locuiască din nou în Londra. Totuși, Iacob I a refuzat să îi acorde lui Bacon o grațiere totală.

Dezgustat de toată experiența trăită, Bacon se va dedica în continuare doar studiului și scrisului, murind cinci ani mai târziu, pe 9 aprilie 1626.

În continuare, adevăratul motiv pentru recunoașterea vinovăției, rămâne un subiect de dezbatere pentru istorici, unii autori speculând că ar fi fost provocat de boală și/sau de opinia că, datorită faimei și măreției mandatului său,va fi cruțat de o pedeapsă aspră. Alții sunt de părere că ar fi putut fi chiar șantajat, amenințat cu o acuzație de sodomie.

Surse:

^{Political Trials in History: From Antiquity to the Present, by Ronald Christenson, Published January 30th 1991 by Routledge}

^{www.sirbacon.org}

^{en.wikipedia.org/wiki/Francis_Bacon}