În Franța, începe insurecția din Lyon împotriva Convenției Naționale. Liderii locali montagnarzi și enrages sunt arestați

Insurecția din Lyon împotriva Convenției Naționale a fost o mișcare contrarevoluționară, împotriva guvernului revoluționar condus de partidul iacobin din oraș, care a izbucnit în iunie și s-a încheiat în decembrie 1793.

Spre deosebire de revolta din Vandeea care a fost considerată o revoltă țărănescă, Lyon, în 1789 era singurul oraș din Franța, în afara Parisului, cu o populație de peste 100 000 de locuitori, și, era un important centru bancar, comercial și industrial. Industria principală din oraș a fost industria mătăsii, în care era implicată aproape o treime din populație și care a intrat și ea în criză în 1789, astfel că, conform mărturiilor scriitorului britanic Arthur Young care a vizitat orașul în decembrie 1789, aproximativ 20 000 de oameni trăiau din milă, fiind muritori de foame.

Au avut astfel loc mai multe revolte fiscale, cetățenii sperând că se vor anula privilegiile de impozitare ale oligarhilor comercianți din oraș, astfel încât povara impozitării să nu mai cadă doar asupra celor mai puțin capabili să plătească. Cu toate acestea, alegerile au adus un guvern local care a păstrat impozitul pe necesitățile de bază, declanșând noi revolte în oraș.

Astfel, interesele vechii elite regaliste, aflată sub conducerea lui Jacques Imbert-Colomès, ajung să coincidă cu cele ale patrioților revolutionari din jurul industriei locale, aflați sub conducerea lui Jean-Marie Roland. Ceva mai jos pe scara socială, micii întreprinzători se opuneau impozitelor care creșteau costurile de trai ale salariaților, ale căror salarii nu mai puteau fi tăiate; astfel salariații s-au simțit mai apropiați de șefii lor, rezonând mai ușor cu interesele industriei din oraș.

După schimbări tensionate de primari, starea de spirit din Lyon devine si mai agitată după ce în vara anului 1792, trupe ale voluntarilor revoluționari, traversând orașul în drumul lor din Marsilia spre Paris, au ucis 8 ofițeri și 4 preoți.

Cele mai mari probleme au apărut însă în februarie 1793, când, după modelul din Paris, au început să apară cereri pentru înființarea unui Tribunal Revoluționar. Primarul girondin nu a fost de acord cu această propunere și a cerut o mobilizare a trupelor, provocând astfel insurecția populară. Ostilitatea dintre clasele superioare și cele inferioare creștea tot mai mult iar Joseph Chalier, conducătorul așa numitului Club Central, devenea tot mai cunoscut pentru fanatismul său și pentru politicile extrem de radicale la adresa clasei superioare. A devenit faimos pentru ușurința cu care spunea oricui că era “pregătit sa extermine tot ceea ce se numește aristocrat…, moderat, regalist”. În cele din urmă va fi arestat și executat pe 16 iulie(a fost judecat de tatăl lui André-Marie Ampère, pionierul energie electice, judecător al păcii în timpul revoluției, și executat și el apoi de Regimul Terorii), însă fanatismul său și ambianța confuză a Lyonul au contribuit la pierderea controlului în oraș. Pentru o perioadă de 80 de zile primăria orașului a căzut sub controlul adepților lui Chalier, timp suficient pentru a trece o serie de legi radicale care vor tensiona și mai mult atmosfera. Astfel pe 14 martie 1793 s-a înființat o brutărie municipală, s-a impus impozit pe hrană, aceasta dispărând din magazine și s-a recrutat o forța de voluntari. În scurt timp se înființează și un Comitet de Siguranță Publică, inspirat de cel înființat de Robespierre la Paris, urmăndu-se în continuare calea revoluționară, prin propunerea ca ghilotina să devină o componentă pemanentă a vieții orășenești, împreună cu așa-numitele Asociații Populare si Tribunalul Revolutionar. S-a cerut deasemenea un Comitet de Supraveghere Revoluționară și o Armată Revoluționară care să înlocuiască Garda Națională. Deasemenea s-a cerut și o taxă forțată pe banii celor bogați; de altfel, consiliul municipal a votat pentru ca armata revoluționară și un fond de 6 milioane de franci să fie create din impozitarea bogaților.

Între timp girondinii au fost expulzați din guvernul național de la Paris, sub presiunea extremiștilor. Noul guvern extremist a vazut evenimentele de la Lyon(îndepărtarea lui Chelier și a adepților săi) ca parte a unor revolte mai răspândite(vezi răscoala din Vandeea), care amenința autoritatea guvernului central. Temerile lor s-au arătat justificate, deaoarece câteva săptămâni mai târziu, în iunie 1793, conducătorii municipali ai Lyonului au afișat legături cu departamente vecine și cu alte “orașe insurgente” din sudul Franței, precum Marsilia, Nimes sau Bordeaux, insistând asupra unei întâlniri între aceste municipalități cu caracter separatist, la Bourges, pentru a forma o alternativă la Convenția Națională de la Paris. Municipalitatea Lyonului a comandat o armată de aproximativ 10 000 de persoane, care deși foarte pestriță în compoziție, a fost comandată de regaliști, precum Contele de Précy, alături de un grup de ofițeri aristocrați, aspect privit cu îngrijorare de către guvernul central de la Paris.

Convenția Națională îl va trimite pe Robert Lindet să negocieze cu liderii de la Lyon, însă nu s-a ajuns la niciun compromis, cu atât mai mult cu cât l-a găsit aici și pe Jean Bonaventure Birotteau, unul dintre deputații girondini expulzați. Ba mai mult, la 30 iunie 1793, 207 delegați reprezentând cantoanele din apropiere, departamentul și districtele urbane au numit o “Comisie republicană populară pentru siguranța publică din Rhône-et-Loire”, care a publicat o adresă din partea autorităților constituite în mod legal la Lyon, armatelor, cetățenilor și tuturor departamentelor din republică. Ordinele Convenției Naționale fiind complet ignorate de către liderii de la Lyon, aceasta a promulgat o serie de decrete pe 12 și 14 iulie 1793, prin care au respins liderii de le Lyon, au numit acțiunile lor ilegale, le-au confiscat averile și au ordonat Armatei Revolutionare din Alpi, conduse de generalul Kellerman să restabilească legile Republicii în Lyon.

Practic în acest conflict exacerbat a avut loc procesul lui Chalier și al adepților săi, republicanii fiind înlocuiți de regaliști la conducerea orașului.

^{*[1],[2][59],[60],[61],[62],[63]}