În Franța, Jean-Nicolas Pache este ales primar al Parisului

Jean-Nicolas Pache a fost primar al Parisului din 14 februarie 1793 până pe 10 mai 1794. A fost precedat de Nicolas Chambon și succedat de Jean-Baptiste Fleuriot-Lescot.

A fost sprijinit de Marat și a servit, înainte să devină primar al Parisului, ca minsitru de război din 3 octombrie 1792 până pe 4 februarie 1793. Pache era girondin, însă incompetența lui a stârnit ostilitate, iar din calitatea de primar, va contribui la căderea girondinilor. El a fost primul care a semnat o petiție către Convenția Națională la data de 15 aprilie 1793 pentra ca 22 de lideri girondini să fie eliminați din funcții. Petiția a fost întărită de alte 12 000 de semnături de către Comună și într-un final, la insistența mulțimii furioase, cei 22 de girondini au fost predați Comunei. O alta petiție a lui Pache a fost pentru stabilirea unui preț maxim pentru pâine. Cu o amenințare din partea Comunei, Conveția a adoptat un pret maxim pentru pâine în data de 4 mai. Pache și-a îndreptat atenția și către Constituție, cerând Convenției să ofere oamenilor noua constituție promisă, pentru care atât de mulți oameni au luptat.

Relațiile sale cu dușmanii lui Robespierre duc la arestarea sa pe 10 mai 1974. Grație amnistiei din 25 octombrie 1795 va scăpa cu viată. Va muri pe 18 noiembrie 1823.

Desigur, caderea girondinilor nu se datorează doar lui Pache, însă rolul lui a fost unul determinant. El a încercat să dea cu adevărat putere oamenilor din Paris, umilind Convenția, care nu va mai fi capabilă să își recapete puterea, până când Recația Thermidoriană nu va distruge puterea cluburilor Iacobine și a sanculoților. Parizienii nu vor uita acest lucru, iar moștenirea “oamenilor de arme” va avea un impact pe termen lung asupra traditiei revoluționare franceze, prin dorința populației de a se “grăbi la baricade”, în secolele XIX și XX.

^*[50]