În Franța, la Paris, în timpul Revoluției Franceze începe masacrul prizonierilor din închisori(Masacrele din septembrie)

În urma veștilor că Verdunul a căzut în fața armatei ducelui de Brunswick și cu o armată aflată în dezordine și datorită dezertării marchizului de Lafayette, Comuna Revoluționară din Paris cheamă toți patrioții la arme. Mii de voluntari se adună hotărâți să apere capitala și țara de forțele contra-revoluționare. Cu majoritatea voluntarilor plecati pe front, Comuna devine îngrijorată cu privire la situația închisorilor, suprapopulate cu nobili, regaliști și preoți care au refuzat să depună juramântul față de Constituția Civilă a Clerului și Guvern.

Jean-Paul Marat, influent lider al Iacobinilor si cu o puternică influență în Comună propune uciderea tuturor suspecților contrarevoluționari aflați în închisori. Astfel, pe 2 septembrie, a început masacrul prizonierilor. Timp de cinci zile, între 1.100 și 1.400 dintre cei 2.600 de prizonieri au fost uciși. Dintre cei masacrați marea majoritate au fost criminali de drept comun, aproximativ 17% au fost preoți, 6% membrii ai Gărzii elvețiene responsabili cu apărarea Palatului Tuileries și ai Regelui si aproximativ 5% prizonieri politici. Multi dintre prizonieri aveau sub 18 ani.

^*[43]