În Franța, prin decret regal, cele Trei Stări Generale fuzionează și este formată oficial Adunarea Națională, dominată de burghezie

Sub presiunea revoltelor din Paris, regele cedează, revocă decizia luată în 23 iunie și ordonă ca cele Trei Stări să se reunească la comun iar votul să fie individual. Parisul a jubilat și după multă tensiune părea că cele trei Stări erau gata să lucreze împreună. Se pare însă că inițial ar fi existat intenția de a dizolva definitiv și prin forță Adunarea Națională. Pe 22 iunie, în secret, regele dăduse ordin pentru suplimentarea trupelor în Paris și Versailles. Au fost aduși 4000 de soldați, dintre care mare parte străini pentru a înconjura Parisul. Pe 26 iunie, încă 4800 de soldați au fost mobilizați în regiunea Parisului, iar la 1 iulie încă 11500 au mai completat rândurile. Cu aproape 20000 de soldați în jurul Parisului, populația a devenit agitată și o stare de neîncredere plutea în continuare în aer. Tot în aceeași zi, sunt desemnați cei împuterniciți cu reformarea și standardizarea sistemului de măsurare francez.

^*[3],[6]