În Franța, în timpul Revoluției franceze, orașul Lyon capitulează în fața armatei Convenției Naționale, după asediu

Armata Alpilor aflată sub conducerea lui Kellerman, angajată în alte lupte la momentul primirii misiunii, a reușit să se îndrepte spre Lyon abia o luna mai târziu, pe 10 august 1793. După două zile, departamentul rebel a fost împărțit în două, iar după aproximativ o săptămâna armata revoluționara a început asediul. În septembrie Lyonul a fost înconjurat iar pe 29 septembrie, fortul Sainte-Foy, din partea de sud-vest a orașului a fost distrus.

În scurt timp mai multe fortărețe ale insurgenților au cazut, iar Précy a scăpat printr-un cartier din nord-vestul Lyonului, numit Vaise, fugind în Elveția. Autoritățile orașului s-au predat la prânz guvernului central, pe 9 octombrie, reprezentanții guvernamentali constituind o Comisie Militară pentru judecarea persoanelor care au pus mâna pe arme, o Comisie Populară de Justiție responsabilă cu judecarea celorlalți “rebeli”, iar trei zile mai târziu Convenția Natională însăși a decis să creeze o Comisie Extraordinara cu 5 membri însărcinați sa impună pedepse militare immediate “contra-revoluționarilor criminali din Lyon”.

În plus, pe 11 octombrie delegații guvernamentali decid distrugerea zidurilor orașului. A doua zi, un membru din conducerea guvernului, Barère, propune schimbarea numelui orașului în Ville-Affranchie (Orașul eliberat). Toate proprietățile aparținând oamenilor bogați se propun a fi demolate, lăsându-se doar casele celor săraci și câteva case ale unor patrioți speriați sau alungați, clădiri dedicate în mod special industriei sau instruirii publice. Pe ruinele Lyonului se propune ridicarea unei coloane comemorative, cu inscripția “Lyon a declarat război libertății: Lyon nu mai este!”, care să ateste posteriorității infracțiunile comise și pedeapsa primită de către regaliștii orașului. În orice caz, din cele 600 de case planificate pentru demolare, doar aproximativ 50 au fost efectiv distruse.

Comisia Militară a început să lucreze din 11 octombrie și a ordonat împușcarea a 106 persoane care au servit liderii militari ai rebelilor. Comisia Populară de Justiție și-a început activitatea ceva mai târziu, pe 21 octombrie și a ordonat ghilotinarea a 79 de persoane, printre care și judecătorul Ampère. Ambele comisii și-au încetat activitatea pe 9 decembrie, moment în care Comisia Extraordinară a preluat aplicarea legii în Lyon.

Comisia Extraordinară și-a desfășurat activitatea între 30 noiembrie 1793 și 6 aprilie 1794, fiind prezidată de către generalul Parein. Comisia a decis să înlocuiască metodele de execuție a condamnaților, respectiv împușcăturile colective și ghilotinările individuale. Astfel pe 4 decembrie 1793, 60 dintre condamnati au fost uciși folosind 3 tunuri încărcate cu șrapnel, iar alte peste 200 de persoane au fost executate la fel, a doua zi. Executiile au avut loc pe teren deschis, în cartierul Les Brotteau, în apropierea grădinii din La Part-Dieu. Această metodă de execuție a fost însă abandonată pe 17 decembrie 1793, fiind condamnată atât de președintele Comisiei, generalul Parein, cât și de reprezentanții guvernului, printre care și Joseph Fouché(cel care va deveni Ministru al Poliției, în timpul lui Napolon I). Victimele comisiei au fost un grup divers, de la foști membri ai adunării constitutive revluționare, la arhitecți, călăul care l-a executat pe Chalier, chirurgul de la Hôtel-Dieu, preoți, comercianți, aristocrați, oameni obișnuiți, membri ai cluburilor politice, dar și contra-revoluționari din departamentele vecine. În ședința finală, din 6 aprilie 1794, Comisia a declarat că a ordonat execuția a 1674 de persoane și arestarea a încă 162 și că un număr de 1682 de persoane investigate au fost achitate.

Urmările acestei revolte s-au evidențiat prin decimarea comerțului cu mătase, micșorarea salariilor și ruptura categorică dintre populația din Lyon și Convenția Națională.

Cel mai vizibil efectat a fost resimțit de comerțul cu mătase. Înainte de revoltă, comerțul cu mătase a fost principala industrie artizanală, Lyonul fiind unul dintre cele mai mari centre de producție pre-industrială din Franța. A durat ani de zile până când industria de mătase și-a revenit, însa sistemul tradițional artizanal nu și-a mai revenit aproape niciodată, fiind înlocuit de producția industrială centralizată. Odată cu această revoluție industrială și  cu scăderea forței de muncă specializate în industria mătăsii, salariile au scăzut drastic.

Resentimentele și indignarea împotriva Parisului au predominat în Lyon, majoritatea privind Parisul ca fiind prea radical revoluționar. Cei care s-au mutat de aici, au avut tendința de a migra spre sud, spre Marsilia, deci cât mai departe de Paris. Deși intervenția revoluționară a fost concepută ca o modalitate de a crește fervoarea noii republici și a politicii sale, ea a reușit doar să creeze un mediu mai puternic polarizat prin suprimarea violentă a revoltei. O listă a victimelor comisiei lui Parein este păstrată într-o capelă a penitenței ridicată pe locul unde s-au condus execuțiile. A fost compilată folosind înregistrările proprii ale comisiei. Oasele celor 209 de lionezi executați la Brotteuax au fost conservate în cripta Capelei Brotteaux din arondismentul 6, în partea de nord-est a centrului Lyon.

În 1989, când Franța a sărbătorit 200 de ani de la revoluția franceză, două organizații numite Lyon 89 și Lyon 93 au adunat descendenți ai victimelor asediului și ale represiunii care a urmat, la o festivitate de comemorare a tragicelor evenimente.

^{*[1],[2][59],[60],[61],[62],[63]}