George H. W. Bush – 94 de fapte în 94 de ani

1. La 12 iunie 1924, în Milton, Massachusetts, Adams Street nr. 173 se naște George Herbert Walker Bush, fiul lui Prescott Sheldon Bush, bancher și politician, senator republican și veteran al Primului Război Mondial și al lui Dorothy (Walker) Bush. Este numit după bunicul său matern, George Herbert Walker, bancher și om de afaceri.

2. Își începe educația la Greenwich School Day din Greenwich iar din 1938 urmează cursurile Academiei Phillips din Andover, Massachusetts, unde ajunge să dețină o serie de funcții de conducere; este președinte al clasei de seniori, secretar al consiliului studențesc, președinte al grupului colectiv de strângere de fonduri, membru al consiliului de redacție al ziarului școlii, căpitan al echipelor de baseball și fotbal.

3. La 6 luni după atacul japonez asupra Pearl Harbor și intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de al Doilea Război Mondial, George H. W. Bush se înscrie voluntar în marina americană, imediat după ce își finalizază cursurile la Academia Phillips. Se înscrie în armata în ziua în care împlineste 18 ani. Devine pilot al marinei și se antrenează pentru operațiunile de transport aerian la bordul portavionului USS Sable. După 10 luni de pregătire devine sub-locotenent în rezervă în Marina SUA, staționat la baza aeriană Corpus Christi, pe 9 iunie 1943, deci cu doar 3 zile înainte de a împlini 19 ani, devenind astfel cel mai tânăr pilot din Marina SUA la acel moment.

4. În septembrie 1943 este repartizat la Escadrila 51 Torpedo (VT-51) ca ofițer responsabil cu fotografiile aeriene. În anul următor, escadrila sa își are baza pe portavionul USS San Jacinto, iar datorită fizicului său, primește porecla “Skin”. În această perioadă escadrila din care face parte câștigă una dintre cele mai mari bătălii aeriene ale celui de Al Doilea Război Mondial, Bătălia din Marea Filipinelor.

5. La 1 august 1944 Bush este promovat locotenent iar portavionul San Jacinto își începe operațiunile împotriva japonezilor din Insulele Bonin.

6. Pe 2 septembrie 1944 Bush pilotează unul dinrre cele patru bombardiere torpilor Grumman TBM ale VT-51 care au bombardat instalațiile japoneze de la Chichijima. Echipajul său a fost format din radiotelegrafistul John Delaney și locotenentul mitralior William William. Avionul său numit “Barbara” după numele tinerei pe care o iubea, este lovit în timpul atacului dar Bush reușește totuși să lanseze la timp bombele marcând câteva ținte. Cu motorul în flăcări reușește să conducă avionul avariat într-o zonă sigură la câteva mile depărtare de insulă. Reușește să se parașuteze împreună cu unul dintre membrii echipajului, celui de al treilea nu i se deschide parașuta. Nu s-a stabilit niciodată cui nu i s-a deschis parașuta, căci ambii membri ai echipajului său au murit în timpul operațiunii. Așteaptă timp de câteva ore pe o plută să fie salvat, în timp ce este păzit din aer de câțiva colegi. Este salvat de submarinul USS Finback. Rămâne câteva luni la bordul USS Finback și participă la salvarea altor piloți. Alți opt piloți americani doborâți în timpul atacului au fost executați iar ficatul lor a fost mâncat de soldații japonezi.

7. În noiembrie 1944 Bush se întoarce pe USS San Jacinto și participă la operațiunile din Filipine până când escadronul său este înlocuit și trimis acasă.

8. În 1944 George H. W. Bush a zburat în 58 de misiuni de luptă, pentru care a fost distins cu the Distinguished Flying Cross (a doua decorație din SUA după Medalia de Onoare), trei Medalii ale Aerului și Presidential Unit Citation atribuită echipajului de pe USS San Jacinto din care a făcut parte.

9. Pe 6 ianuarie 1945, în Rye, New York, George H. W. Bush se căsătorește cu Barbara Pierce, fiica lui Marvin Pierce, președinte al McCall Corporation, editor al popularelor reviste pentru femei Redbook și McCall’s și a Paulinei Pierce.

10. Ajuns înapoi în SUA este tranferat la o unitate pentru pregătirea echipajelor de pe bombardiere torpilor de la baza Norfolk Navy, din Virginia. 

11. Pentru ultima sa misiune este detașat la o escadrila VT-153, cu sediul la Air Station Naval Air Grosse Ile, din Michigan. Odată cu predarea Japoniei, este eliberat din slujba armatei cu tosate onorurile și își reia studiile la Universitatea Yale.

12. Pe 6 iulie 1946, în New Haven, Connecticut se naște George Walker Bush, primul copil al cuplului.

13. La Yale urmează un program accelerat de studii care îi permite să își ia diploma de licență în economie în doar doi ani și jumătate și nu în patru, perioada normală de studii. La Yale devine președinte al fraternității Delta Kappa Epsilon și căpitan al echipei de baseball a universității. Îl va cunoaște personal Babe Ruth, legenda baseball-ului american, cu câteva luni înainte ca acesta să se stingă din viață. În ultimul an de studii este inițiat în societatea secretă Skull and Bone, la fel ca și tatăl său. În 1948, anul în care își încheie studiile este ales și în Phi Beta Kappa, cea mai veche și prestigioasă societate onorifică academică din Statele Unite.

14. După absolvirea studiilor la Yale, Bush își mută tânara familie în West Texas, iar tânărul Bush se aventurează în afaceri cu petrol. Pornește ca vânzător de echipament petrolier pentru Dresser Industries, o filială a Brown Brothers Harriman & Co., unde tatăl său, Prescott Bush a servit în consiliul de administrație timp de 22 ani. În timp ce lucra pentru Dresser, Bush a locuit în diferite locuri cu familia sa: Odessa, Texas; Ventura, Bakersfield și Compton, California; și Midland, Texas.

15. Pe 20 decembrie 1949, în Compton, California, se naște Pauline Robinson “Robin” Bush, al doilea copil al cuplului, numită după Pauline Robinson Pierce, mama Barbarei, recent decedată într-un accident de mașină. La vârsta de 3 ani, Robin a fost diagnosticată cu leucemie avansată. În ciuda eforturilor depuse, moare cu două luni înainte de a patra aniversare. Moartea ei a determinat familia să pună bazele unei fundații pentru cercetare în domeniul leucemiei.

16. Pe 11 februarie 1953, în Midland, Texas, se naște al treilea copil al cuplului, Jeb Bush.

17. În 1954 este numit președinte al Companiei Offshore Zapata, o filială specializată în foraje offshore.

18. Pe 22 ianuarie 1955, în Midland, Texas, se naște al patrulea copil al cuplului, Neil Bush, numit după un bun prieten de familie, Henry Neil Mallon, președintele Dresser Industries și angajatorul lui George H. W. Bush.

19. Pe 22 octombrie 1956, în Midland, Texas, se naște al cincilea copil, Marvin Bush, numit după bunicul matern, Marvin Pierce.

20. Pe 18 august 1959, în Harris County, Texas, se naște ultimul copil al cuplului, Dorothy Walker “Doro” Bush, numită după bunica paternă Dorothy Walker Bush.

21. La scurt timp după ce filiala Companiei Offshore Zapata a devenit independentă în 1959, Bush își mută compania și familia de la Midland la Houston.

22.  Bush debuteaza în politica în 1963, când este ales președinte al consiliului din Harris County din partea Partidului Republican din Texas.

23. Rămâne președinte al companiei petroliere până în 1964 și președinte al consiliului de administrație până în 1966 când câștigă alegerile în Camera Reprezentanților din S.U.A. În acel moment, Bush era deja milionar.

24. În 1964 candidează pentru Senatul SUA dar pierde în favoarea democratului liberal Ralph W. Yarborough, obținând doar 44% din sufragii.

25. În 1966 câștiga cursa pentru un loc în Camera Reprezentanților, reprezentând Districtul 7 din Texas, câștigând cu 57 % din voturi în fața democratului Frank Briscoe, procuror al Harris County. George H. W. Bush devine astfel primul republican care a reprezentat Houston în camera inferioară a Congresului SUA. Din acest loc sprijină politicile administrației Nixon din Vietnam, dar se rupe de linia republicană în ceea ce privește problema contracepției, pe care a sprijinit-o.

26. În 1968 câștigă un nou mandat în Camera Reprezentanților.

27. În 1970, convins de Nixon, Bush renunță la scaunul său din Camera Reprezentanților și candidează împotriva lui Ralph Yarborough, un critic feroce al lui Nixon, pentru un loc în Senat. Fostul congresman Lloyd Bentsen, un democrat mai moderat îl învinge Yarborough în cadrul alegerilor interne ale partidului. Yarborough îl susține apoi pe Bentsen, care îl învinge pe Bush, cu 53,4%  din voturi.

28. După pierderea alegerilor pentru Senat din 1970, Bush, deja un cunoscut republican și om de afaceri, puternic susținut în “Belt Sun” un grup de state din partea de sud a țării, este susținut și propus de Nixon, Ambasadorul Statelor Unite la Națiunile Unite. Este confirmat în unanimitate de Senat și servește în acest post timp de doi ani, începând cu 1971.

29. În 1972 Bush este numit de Nixon în funcția de președinte al Comitetului Național Republican. Bush preia funcția în ianuarie 1973 și o deține într-o perioada extrem de delicată, pe măsură ce ecourile scandalului Watergate devin tot mai dăunătoare pentru Nixon. Deși inițial îl apără cu fermitate pe Nixon, pe măsură ce situația se complică și tot mai multe date ies la suprafață, devine clar pentru Bush că trebuie să se concentreze pe apărarea Partidului Republican. Astfel, în calitate de președinte al Partidului Republican, Bush îi cere oficial lui Nixon să demisioneze din funcția de Președinte SUA. Nixon demisionează pe 9 august 1974.

30. După depunerea jurământului, noul președinte al SUA, Gerald Ford îl numeste pe Bush, șef al  Biroului de legătură al S.U.A. din Republica Populară Chineză. Întrucât Statele Unite au menținut relații diplomatice cu Republica Chineză (Taiwan) în loc de Republica Populară Chineză, Bush nu a obținut acreditarea de ambasador.  Cu toate acestea, Bush a acționat ca un ambasador, ignorând instrucțiunile lui Henry Kissinger de a se ține la distanță de funcțiile diplomatice. Cele 14 luni petrecute de Bush în China au fost însă benefice pentru relațiile dintre China și Statele Unite.

31. În 1976, Gerald Ford îl recheamă pe Bush în SUA și îl numește director al Central Intelligence, în locul lui William Colby, functie pe care o cupă până pe 20 ianuarie 1977. În timpul lui Bush, responsabil de CIA, aparatul de securitate națională al SUA a sprijinit în mod activ operațiunile operației Condor și dictaturile militare de dreapta din America Latină.

32. În 1977, după ce democratul Jimmy Carter preia puterea, Bush a devenit președinte al Comitetului executiv al First International Bank din Houston.

33. Tot în 1977 este numit director al Consiliului pentru Relații Externe.

34. În 1978 predă part-time cursuri de administrație la Rice University’s Jones School of Business.

35. În 1979 intră în cursa internă pentru desemnarea candidatului la alegerile prezidențiale al Partidului Republican. Printre contra-candidați se numără și Ronald Reagan. Deși obține câteva victorii, renunțat oficial la cursă în luna mai 1980. În cadrul Convenției Republicană însă, Reagan ia decizia de a-l selecta pe Bush candidatul său pentru funcția de vicepreședinte al SUA.

36. Din 1981, George H. W. Bush este vicepreședinte al SUA în timpul primului mandat al lui Ronald Reagan. În calitate de președinte al Senatului, Bush a rămas în contact cu membrii Congresului și l-a informat pe președinte despre evenimentele din Congres. După atentatul asupra lui Ronald Reagan, din 30 martie 1981 cei doi devin mult mai apropiați și obișnuiesc să ia regulat prânzul în Biroul Oval, în zilele de joi.

37. În 1982, Bush, în timpul Războiului Rece, în calitate de vicepreședinte al SUA face o vizită la Moscova pentru a discuta despre drepturile omului și reducerea înarmării.

38. În 1983, Bush începe un turneu de șapte zile în Europa de Vest, menit să promoveze angajamentul de reducere a armamentului, susținut de administrația Reagan.

39. În septembrie 1983, s-a întâlnit cu președintele României, Nicolae Ceaușescu, insistând în timpul întâlnirii cu acesta pe intenția președintelui Reagan de a cere o reducere a armamentului nuclear în cadrul discuțiilor de la Geneva cu Uniunea Sovietică. Bush a afirmat că Statele Unite doresc relații mai bune cu toate țările din cadrul Blocului Estic, dar a subliniat că NATO se va revanșa în eventualitatea unei amenințări a stabilității militare europene provocate de sovietici.

40. În decembrie 1983 Bush a făcut o vizită în El Salvador cerând liderilor militari de acolo să pună capăt măcelurilor și să organizeze alegeri libere în cazul în care mai doresc să beneficieze de ajutorul financiar al SUA.

41. În 1984 Bush a fost desemnat de către președintele Reagan să prezideze două grupuri speciale de muncă, care vizau traficul internațional de droguri și reglementările din domeniu. Au fost astfel revizuite sute de legi, făcându-se recomandări specifice care trebuia să combată traficul și consumul de droguri  în SUA.

42. Pe 14 iunie 1984 Bush dă un vot decisiv în favoarea dezvoltării sistemului de rachete MX (LGM-118 Peacekeeper)

43. În 1984, Ronald Reagan câștigă un al doilea mandat de președinte al SUA, iar Bush un al doilea mandat de vicepreședinte al SUA. Încă de la începutul celui de al doilea mandat ca vicepreședinte, Bush a început să își pregătească viitoare candidatură pentru funcția de presedinte al SUA. Până la sfârșitul lui 1985, a fost înființat un comitet care a strâns peste două milioane de dolari pentru viitoarea campanie a lui Bush.

44. Pe 13 iulie 1985 Bush devine primul vicepreședite SUA care a exercitat funcția de președinte interimar atunci când Reagan a suferit o intervenție chirurgicală delicată, fiind președinte în exercițiu pentru aproximativ opt ore.

45. În 1986, administrația Reagan este măcinată de scandalul Iran-Contra. Oficialii administrației sunt acuzați că au aranjat în secret vânzări de arme către Iran pentru a putea finanța forțele Contras anticomuniste din Nicaragua. Atât Reagan cât și Bush au declarat că nu avea cunoștință despre această deturnare de fonduri. Ancheta penală împotriva lui Bush a fost oprită.

46. În martie 1986, Bush prezintă politica guvernului privind combaterea terorismului. În mai 1986 suferă o intervenție chirurgicală pentru a-i fi îndepărtată o tumoră malignă de pe obrazul stâng.

47. În septembrie 1987 începe o calătorie de o lună în Polonia și în țările aliate europene. La sfârșitul lui septembrie dă un vot decisiv pentru a salva inițiativa de apărare strategică de la o tăiere de 800 de milioane de dolari a finanțării. Tot la sfârșitul lunii, în cadrul unui discurs la televiziune, promite că Statele Unite vor fi pentru totdeauna aliatele Poloniei.

48. Pe 3 iulie 1988 o rachetă de pe USS Vincennes doboară accidental zborul Iran Air Flight 655, omorând 290 de pasageri, ocazie cu care Bush declară că “nu va cere niciodată scuze în numele Statelor Unite ale Amercii. Niciodată. Indiferent care ar fi faptele.”

49. La sfârșitul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 1988, în ciuda popularității extrem de ridicate a lui Reagan, democratul Michael Dukakis stătea cu mult mai bine în sondaje decât Bush. În cadrul discursului susținut la Convenția națională republicană din 1988, discurs bine primit, Bush și-a prezentat practic viziunea pentru America, arătându-și susținerea pentru pedeapsa capitală, dreptul de a deține arme, jurământul de credință pentru SUA, importanța rugăciunii în școli, combaterea avortului. Discursul de la convenție cuprindea și celebrul angajament al lui Bush: “Citește-mi buzele: fără taxe noi“. O decizie care a surprins pe multi membri ai partidului, a fost alegerea puțin cunoscutului senator Dan Quayle din Indiana, favorizat de conservatori, pentru funcția de vicepreședinte.

50. În 1988 republicanul George H. W. Bush, în vârstă de 64 de ani, îl învinge în cursa prezidențială pe democratul Michael Dukakis, devenind astfel al 41-lea presedinte al Statelor Unite ale Americii. În Colegiul Electoral învinge cu 426 la 111. Câștigă și votul popular cu 53,4% din voturile exprimate. Bush a devenit al doilea vicepreședinte care a fost ales președinte după Martin Van Buren în 1836 și a doua persoană care a reușit să succeadă cuiva din propriul partid la președinție, după Herbert Hoover în 1929.

51. Bush își începe mandatul la Casa Albă  pe 20 ianuarie 1989 într-o perioadă plină de schimbări în lume; căderea Zidului Berlinului a venit la scurt timp după ce și-a început mandatul, iar prăbușirea Uniunii Sovietice a urmat în 1991.

52. În 1989, imediat după căderea Zidului Berlinului, Bush s-a întâlnit cu secretarul general sovietic Mihail Gorbaciov la conferința din Malta. Administrația era supusă unei presiuni intense pentru a se întâlni cu sovieticii, dar nu toate taberele politice au găsit inițial Summit-ul de la Malta ca fiind un pas în direcția cea bună. Liderii europeni, François Mitterrand și Margaret Thatcher, l-au încurajat însă pe Bush să se întâlnească cu Gorbaciov. Deși nu s-au semnat acorduri, întâlnirea a fost văzută ca fiind una importantă, fiind un un pas foarte important pentru încheierea Războiului Rece.

53. Pe 21 noiembrie 1989, Bush semnează o măsură care garanta plăți reparatorii japonezilor americani care au fost mutați în lagăre de internare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Congresul a autorizat plăți reparatorii de 20.000 USD pentru fiecare supraviețuitor.

54. Pe plan intern, președintele Bush a acordat o deosebită atenție serviciului de voluntariat ca mijloc de rezolvare a unora dintre cele mai grave probleme sociale ale Americii. Astfel, în 1990, Fundația Puncte de Lumină (Points of Light Foundation, numită după “points of light” formulă des întâlnită în discursurile sale din timpul campaniei electorale) a fost creată ca o organizație nonprofit la Washington pentru a promova acest spirit de voluntariat.

55. La 2 august 1990 după invazia Kuweitului de către Irak, Bush condamnă ferm invazia, reunind în jurul său aliați europeni, asiatici și din Orinetul Mijlociu. Saddam Hussein încearcă să negocieze în numele Irakului o înțelegere care să îi permită să preia controlul asupra a jumătate din Kuweit, însă Bush respinge această propunere și cere retragerea completă a forțelor irakiene din Kuweit. În același timp începe planificarea unei operațiuni militare la sol a forțelor unei coaliții militare conduse de SUA. Bush ia cuvântul în sesiunea comună a Congresului Statelor Unite cu privire la autorizarea atacurilor aeriene și pe teren. Cum și Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite condamnă agresiunea Irakului, Congresul autorizează o intervenție militară și astfel, în dimineața zilei de 17 ianuarie 1991, forțele aliate lansează un prim atac. Ritmul atacurilor aeriene va crește în urmatoarele săptămâni până pe 24 februarie 1991, când esre lansată o invazie la sol, forțele aliate pătrunzând în liniile irakiene. După o ofensivă de doar 100 de ore, Bush decide oprirea ofensivei, decizie considerată prematură de mai mulți critici care susțineau înlăturarea de la putere a lui Saddam Hussein. Bush și-a apărat decizie menționând că el nu susținea o răsturnare a guvernului irakian cu costuri umane și politice incalculabile, care ar fi forțat SUA să ocupe Bagdadul și, de fapt, să conducă Irakul. Acest punct de vedere al lui Bush dar și reușita ofensivei a fost pozitiv primit de alegatorii americani. În plus, președintele Bush și secretarul de stat Baker au considerat că victoria coaliției a sporit prestigiul SUA în străinătate și a creat o oportunitate de a folosi capitalul politic generat pentru a revitaliza procesul de pace arabo-israelian. Administrația a revenit imediat la procesul de pace arabo-israelian după încheierea războiului din Golf; aceasta a dus la Conferința de la Madrid, mai târziu în 1991. Mai multe familii irakiene care locuiau în Belgia și care au pierdut pe cei dragi în războiul din Golf au lansat însă un proces împotriva lui George H. W. Bush pentru comiterea a ceea ce pretindeau că sunt crime de război în bombardarea adăpostului din Amiriyah din 1991, care a ucis mai mult de 400 de civili. Procesul a fost supus garanțiilor jurisdicției universale din Belgia în martie 2003. Potrivit Human Rights Watch, bombardarea adăpostului Amiriyah a fost “o încălcare gravă a legilor războiului”,

56. În iunie 1990, Bush trimite o scrisoare primului ministru al Israelului Yitzhak Shamir, pe care îl felicită pentru inițiativa sa de a implica participarea arabilor palestinieni la alegerile locale și câteva zile mai târziu suspendă dialogul cu Organizația de Eliberare a Palestinei pentru refuzul acesteia de a condamna un raid de gherilă palestinian asupra unei plaje israeliene în luna precedentă. În august 1992, după o întâlnire cu premierul Yitzhak Rabin, Bush a anunțat că va solicita aprobarea Congresului pentru a acorda Israelului garanții de împrumut în valoare de 10 miliarde de dolari pentru a ajuta țara să absoarbă imigranții din Uniunea Sovietică.

57. Tot în 1990, Bush este numit Omul anului de către revista Time.

58. În 1991, în urma Războiului din Golf, cota de încredere a lui Bush a ajuns la un nivel record de 89%.

59. În iulie 1991, are loc o un nou summit în urma căruia Bush și Gorbaciov semnează Tratatul de dezarmare nucleară START I, la Moscova. În opinia lui Bush tratatul a fost “un pas semnificativ înainte în dispariția unei jumătăți de secol de neîncredere” între SUA și URSS. După dizolvarea URSS în 1991, președintele Bush și președintele rus Boris Yeltsin au declarat un parteneriat strategic SUA-Rusia, marcând sfârșitul Războiului Rece.

60. La 6 decembrie 1991, prim-ministrul japonez Kiichi Miyazawa a cerut scuze Statelor Unite pentru atacul Japoniei asupra Pearl Harbor. A doua zi – la a 50-a aniversare a atacului – Bush a acceptat scuzele Japoniei pentru regretabilul eveniment care a atras Statele Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, solicitând continuarea unei politici care să ajute la îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și Japonia.

61. În 1991, US Navy Memorial Foundation îi acordă premiul Lone Sailor pentru serviciul său naval și serviciul său guvernamental ulterior.

62. În politica externă, în ceea ce privește Panama, Bush continuă politica de sancțiuni începută de Reagan, reușind însă înlăturarea de la putere a lui Manuel Noriega, acuzat de spionaj pentru Fidel Castro și de favorizarea traficului de droguri în Statele Unite. Totuși a eșuat în istalarea cu ușurință a unui regim democratic în Panama. Alegerile democratice organizate în 1989 și câștigate de Guillermo Endara au fost anulate de guvernul lui Noriega, astfel că administrația Bush a trimis militari americani care au efectuat exerciții regulate pe teritorul Panama, pregătind o invazie viitoare. Ambasada SUA din Panama a fost deasemenea închisă. Controversata operațiune militară “Just Cause” a fost una amplă, forțele americane reușind să obțină controlul asupra țării. Endara și-a asumat președinția iar Noriega s-a predat în SUA unde a fost condamnat și închis pentru acuzațiile de contrabandă și de trafic de droguri în aprilie 1992. Președintele Bush și Prima Doamnă Barbara Bush au vizitat Panama în iunie 1992, pentru a acorda sprijin primului guvern panamian post-invaziv însă vizita a fost marcată de proteste violente.

63. Tot administrația Bush este cea care va conduce și negocierile Acordului de Liber Schimb Nord-American (NAFTA) cu Primul Ministru Conservator Progresist al Canadei, Brian Mulroney. Acordul elimina majoritatea tarifelor pentru produsele tranzacționate în Statele Unite, Canada și Mexic, încurajând comerțul între țări. De asemenea, tratatul a restricționat brevetele, drepturile de autor și mărcile comerciale și a subliniat eliminarea restricțiilor de investiții între cele trei țări. Președintele Bush a anunțat finalizarea NAFTA pe 12 august 1992, numindu-l “începutul unei noi ere”. Acordul a fost supus unei examinări serioase în rândul principalilor democrați, care au acuzat că NAFTA a dus la pierderea locurilor de muncă americane, președintele Clinton făcând din NAFTA o prioritate a mandatului său.

64. La începutul anului 1992 îsi anunță intenția de a candida pentru un nou mandat la Casa Albă. Un al doilea mandat părea aproape sigur, democraților fiindu-le greu să găsească un candidat pe măsură. În ajunul alegerilor din 1992 însă, după ce au apărut rapoarte care arătau un șomaj de 7,8% (cea mai mare rată a șomajului înregistrată din 1984), recesiunea economică a contribuit la scăderea bruscă a ratingului său de aprobare de la aproape 90%  la doar 37%.

65.  Tot în timpul mandatului lui Bush la Casa Albă are loc și dezastrul umanitar din Somalia. Administrația Bush a propus ajutor american regiunii ajutând la crearea unui mediu sigur pentru eforturile umanitare, iar Rezoluția ONU 794 a fost adoptată în unanimitate de către Consiliul de Securitate la 3 decembrie 1992. În ziua următoare adoptării rezoluției, Bush a lansat operațiunea Restore Hope. Deoarece mandatul UNITAF urmărea să protejeze livrarea de alimente și alte ajutoare umanitare, operațiunea a fost considerată un succes. Secretarul General al ONU, Boutros Boutros-Ghali, a stabilit că prezența trupelor UNITAF conduse de SUA a avut un “impact pozitiv asupra situației securității din Somalia și asupra furnizării eficiente a asistenței umanitare”, estimând că 100.000 de vieți au fost salvate ca urmare a asistenței externe. Cu toate acestea, nu a fost efectuată nici o dezarmare a facțiunilor rivale din Somalia, situația fiind stabilă doar în timpul prezenței copleșitoare a UNITAF. Într-un final luptele au escaladat și au continuat și în timpul mandatului lui Bill Clinton.

66. În cursa electorală pentru al doilea mandat, mai mulți reprezentanți conservatori l-au criticat pe Bush pentru ridicarea impozitelor din 1990, acuzându-l de faptul că și-a încălcat astfel promisiunea inițială din campanie. În acest fel, Bush și-a șubrezit sprijinul în rândul conservatorilor. Bush a crescut taxele în încercarea de a soluționa un deficit bugetar tot mai mare, care a fost în mare parte atribuit reducerilor fiscale ale lui Reagan și a cheltuielilor militare din anii 1980. Astfel, începând cu recesiunea din anii 1990, imaginea sa s-a schimbat din “erou cuceritor” în “politician care se confruntă cu probleme economice”. Clinton a câștigat alegerile prezidențiale din 1992, câștigând 370 dintre electori, în timp ce Bush a câștigat doar 168 dintre electori. În ceea ce privește votul popular, Clinton a obținut 43% din sufragii în timp ce Bush a luat de 37,5% din sufragii. A fost pentru prima dată din 1968 când un candidat a câștigat Casa Albă cu mai puțin de 50% din voturile populare.

67. Bush a devenit astfel al doilea președinte republican ales după Hoover în 1932, care nu a reușit să obțină un al doilea mandat consecutiv la Casa Albă. În ciuda înfrângerii însă, Bush urcă rapid în sondajele de opinie și părăsește Casa Albă în 1993 cu o cotă de aprobare de 56% . În decembrie 2008, în timpul mandatului de președinte al fiului său, 60% dintre americani au acordat fostului președinte Bush un rating pozitiv.

68. În 1993, primește Marea Cruce de Onoare a Ordinului Bath de la regina Elisabeta a II-a.

69. Tot în 1993, aflat într-o vizită în Kuwait pentru a comemora victoria coaliției asupra Irakului în războiul din Golf, Bush a fost ținta unei tentative de asasinat. Autoritățile din Kuweit au arestat 17 persoane iar în urma anchetei FBI a stabilit că încercarea de asasinat a fost regizată de Serviciul de Informații al Irakului. În septembrie, Bush și alți președinți ai țării au fost invitați la Casa Albă pentru un acord de pace arabo-israelian. Două luni mai târziu, Clinton se răzbună, ordonând lansarea a 23 de rachete de croazieră spre sediul Serviciului de Informații al Irakului din Bagdad. Cu o zi înainte de lansării rachetelor, ambasadorul SUA la Organizația Națiunilor Unite, Madeleine Albright, a prezentat în fața Consiliului de Securitate, dovezi ale complotului irakian. După ce rachetele au fost lansate, vicepreședintele Al Gore a declarat că atacul “a intenționat să fie un răspuns pe măsura pentru locul în care acest complot” de a-l asasina pe Bush “a fost conceput și pus în aplicare”.

70. În alegerile guvernamentale din 1994, doi dintre fiii săi, Goerge W. Și Jeb, candidează pentru posturile de guvernatori ai statelor Texas și Florida. George W câștigă în Texas, în timp ce Jeb pierde în Florida. În 1998, cei doi frați candidează din nou. George W este reales în Texas, iar Jeb câștigă în Florida. Este a doua oară în istoria Statelor Unite când o pereche de frați slujesc simultan ca guvernatori.

71. Pe 17 iulie 1995, Bush s-a întors la Casa Albă pentru dezvăluirea portretului său oficial într-o ceremonie la care au participat foști membri ai administrației sale.

72. În iulie 1966 se întâlnește cu candidatul republican la președinție, Bob Dole, căruia îi promite să îl susțină cu tot ce îi va sta în putință în campania electorală. Cei doi se întâlnesc din nou în octombrie înainte de dezbaterile publice dintre cei doi candidați, Dole căutând sfatul și experiența lui Bush în pregătirea discursurilor pentru confruntarae directă cu Clinton.

73. În aprilie 1997, Aeroportul Intercontinental din Houston a fost redenumit Aeroportul Intercontinental George Bush după ce propunerea a primit aprobarea unanimă a Consiliului Local din Houston.

74. În ianuarie 1999 ține un discurs în vechea cameră a Senatului, în cadrul unei serii de prelegeri pentru senatori, adresând o avertizare în privință pericolului prăbușirii decorului politic și a eroziunii dreptului la viața privată.

75. În aprilie 1999 cere eliberarea fostului dictator chilian Augusto Pinochet după ce acesta a fost arestat de Spania în Anglia, în baza unui mandat care urmărea judecarea și condamnarea sa pentru încălcarea drepturilor omului.

76. La 20 iaunuarie 2001, primul său fiu, George W. Bush devine cel de al 43-lea președinte al SUA, învingându-l pe democratul Al Gore. George W. Bush câștigă electorii dar nu și votul popular.

77. După atacurile din 11 septembrie și căderea Bagdadului, Bush a declarat că privește cu satisfacție capturarea lui Saddam Hussein, exprimându-și sprijinul pentru continuarea războiului fiului său împotriva terorismului.

78. În 2004, fiul său obține un al doilea mandat la Casa Albă, de data aceasta câștigând atât votul electorilor cât și votul popular.

79. În 2005, împreună cu fostul președinte Bill Clinton, apare la televiziuni, încurajând strângerea de donații pentru victimele uraganului Katrina și ale cutremurului și tsunami-ului din Oceanul Indian.

80. În februarie 2008 își anunță susținerea pentru candidatura senatorului John McCain la Casa Albă. Deasemenea spune că va face o campanie viguroasă împotriva senatorului Hillary Clinton  dacă aceasta își va anunța dorința de a candida pentru președinție.

83. Pe data de 12 iunie 2014, Bush și-a împlinit o promisiune mai veche pentru a sărbători cei 90 de ani proaspăt împliniți. A făcut un salt cu parașuta dintr-un elicopter, în apropierea casei sale din Maine. Saltul cu numărul opt, a marcat o veche tradiție, fostul președinte sărind cu parașuta și la a 80-a și a 85-a aniversare.

84. Pe 25 noiembrie 2017 a devenit cel mai în vârstă fost-președinte și fost-vicepreședinte al SUA, depașindu-l astfel pe Gerald Ford care a murit în 2006, la 93 de ani și 165 de zile.

85. Suferind de parkinsonism vascular, o formă de boală Parkinson, Bush este nevoit începând cu 2012 să folosească un scaun cu rotile.

86. La moartea soției sale, pe 17 aprilie 2018, George H. W. era căsătorit cu Barbara de 73 de ani; a fost cea mai lungă căsătorie prezidențială din istoria Americii, după ce au depășit cuplul John și Abigail Adams care au fost căsătoriți pentru 54 de ani.

87. Pe 22 aprilie 2018, la o zi după înmormântarea soției sale, fostul președinte a fost spitalizat cu o infecție de sânge care a condus la complicații. O lună mai târziu, a fost spitalizat din nou, după ce a acuzat simptome de oboseală și tensiune arterială scăzută.

88. Pentru a-i alina suferința provocată de moartea Barbarei dar și pentru a-l ajuta în activitătile zilnice, asociația VetDogs, o organizație care pregătește și plasează câini de serviciu pentru veterani militari cu handicap, îi trimite veteranului de război George H.W. Bush un labrador în vârstă de doi ani pe nume Sully.  Sully a fost numit după celebrul pilot Chesley “Sully” Sullenberger, care a reușit o aterizare spectaculoasă în râul Hudson din New York, în 2009, pentru a salva viețile a 155 de persoane. Chiar înainte de a ajunge la noua lui casă ca și companion al lui Bush în ultimele luni din viață, Sully avea propria sa pagină Instagram.

89. Sully și-a câștigat repede afecțiunea, iar Bush, un mare iubitor al șosetelor haioase și colorate și-a făcut o pereche cu fața lui Sully imprimată pe ele, parte a colecției sale de șosete colorate.

90. Pe 12 iunie 2018 devine primul fost-președinte al SUA care atinge vârsta de 94 de ani.

91. Pe 30 noiembrie 2018, la vârsta de 94 de ani, George H. W. Bush se stinge din viață, în locuința sa din Houston. Ultimele cuvinte au fost adresate fiului său mai mare, George W. Bush, caruia i-a spus că îl iubește.

92. În data de 3 decembrie, trupul său a fost depus în Rotunda Capitolului S.U.A, devenind astfel cel de al 12-lea președinte din S.U.A căruia i se acordă aceasta onoare în cadrul ceremoniilor funerare de stat.

93. Din seara zilei de 5 decembrie și până în 6 decembrie, trupul său a fost depus la biserica episcopală din St. Martin (Houston).

94. George Herbert Walker Bush a fost îngropat la George Bush Presidential Library and Museum College Station, Texas, în data de 6 decembrie 2018, lângă soția sa, Barbara, care a murit în aprilie, și fiica lor Robin, care a murit de leucemie la vârsta de 3 ani. Devotatul Sully i-a fost alături pe întreaga durată a funerariilor de stat, emoționând o lume întreagă.

Surse și bibliografie suplimentară:

Pearl Harbor Aviation Museum

Naval History and Heritage Command

George H. W. Bush

White House

Biography.com

Wikipedia.org

George H.W. Bush 1924-2018 – A life în pictures

The Best Books To Learn About President George H. W. Bush