Girolamo Savonarola este executat din ordinul Papei Alexandru al VI-lea

Girolamo Savonarola (21 septembrie 1452, Ferrara – 23 mai 1498, Florenta) a fost un calugar dominican italian, predicator, critic si reformator al moravurilor religioase si sociale catolice. La 20 de ani publica prima sa lucrare, “De ruina mundi”, in care critica coruptia si decadenta moravurilor societatii din vremea sa, iar in 1474 pleaca la Bologna, unde intra in manastirea ordinului Dominicanilor si scrie a doua lucrare critica, la adresa bisericii, intitulata “De ruina ecclesiae”. In 1482, Lorenzo di Medici “Magnificul” – la indemnul lui Pico della Mirandola – il cheama la Florenta, unde devine prior al manastirii San Marco. Dupa ocuparea Florentei de trupele regelui Carol al VIII-lea al Frantei si alungarea de la putere a Medicilor. Se instituie astfel “Repubblica Fiorentina” cu un regim zis “democratic”, in care insa Savonarola detine puterea absoluta. În aceasta calitate, ia o serie de masuri printre care abolirea luxului si a camatariei, crearea unui “Munte de Pietate” si perceperea impozitelor pe avere. Incepe o serie de predici impotriva Papei Alexandru al VI-lea Borgia. Modul sau de interpretare a Sfintei Scripturi ii atrage in 1495 acuzatia de erezie, este excomunicat in 1497, arestat in 1498, judecat pentru erezie si condamnat la moarte prin spanzurare.