Helen Keller, cu deficiente grave ale auzului si vazului, o intalneste pe profesoara sa Anne Sullivan

In anul 1887, Anne Sullivan incepe sa ii predea lui Helen Keller, o fata de 6 ani care isi pierduse auzul si vazul la varsta de 19 luni. Sub tutela lui Sullivan, inclusiv cu ajutorul metodei de “a invata prin atingere”, Keller, copil incontrolabil, face progrese imense, ajungand sa finalizeze un colegiu si devenind un activist al persoanelor cu deficiente asemanatoare ei.

Sullivan, poreclita mai tarziu “miracolul lucrator,” a ramas interpreta lui Keller si insotitoare pentru restul vietii.
Sullivan era nascuta in anul 1866 in Massachusetts si stia limbajul semnelor.

Helen Adams Keller era nascuta pe 27 iunie 1880 in Tuscumbia, Alabama. In urma rujeolei fetita ramane surda si oarba. Parintii ei au cerut sfatul lui Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, care a sugerat contactarea Institutului Perkins. Acesta din urma a recomandat-o pe Anne Sullivan ca profesor.

Sullivan a ajuns pe mosia familei pe 3 martie 1887 si a inceput lectiile cu Keller. Invatarea cuvintelor cu ajutorul limbajului semnelor, prin ortografierea in palma a cuvintelor. Primul cuvant al lui Keller a fost “apa”. Keller a invatat sa citeasca, sa scrie si sa vorbeasca. In anul 1904, cu ajutorul lui Sullivan, Keller, a absolvit magna cum laudae cursurile Radcliffe College.

Prima carte publicata de Helen Keller este “The Story of My Life” (1902). De asemenea, Keller a fost un membru de vaza al Fundatiei Americane pentru nevazatori si un avocat pentru egalitatea rasiala si sexuala, precum si un fervent sustinator al socialismului. Intre anii 1920 – 1924, Sullivan si Keller, au format o trupa de vodevil prin intermediul careia au educat publicul cu privire la deficientele surzilor si orbilor.

Helen Keller moare pe 1 iunie 1968, la casa ei in Westport, Connecticut, la varsta de 87. Mostenirea lasata de ea este modificarea perceptiei publicului in raport cu persoanele cu handicap.