Împăratul Napoleon I Bonaparte, împreună cu 700 de oameni sub comanda lui parăsește Insula Elba

Pe 4 mai 1814, Napoleon I ajunge la Portoferraio pe insula Elba unde își va începe exilul, în urma abdicării din 11 aprilie 1814.

“Cum Puterile Aliate au declarat că Napoleon este singurul obstacol pentru restabilirea păcii în Europa, împăratul Napoleon, credincios jurământului său, declară că renunță, pentru el și moștenitorii săi, la tronul Franței și al Italiei, și că nu există niciun sacrificiu personal, chiar și cel al vieții sale, pe care el să nu fie gata să îl facă în interesul Franței. Semnat la palatul de la Fontainebleau, 11 aprilie 1814” – Actul abdicării lui Napoleon

În urma abdicării, a fost exilat de puterile aliate, pe insula Elba, la câțiva km de coasta toscană și cea corsicană. I s-a dat suveranitatea insulei și i s-a permis să pastreze titlul de împărat. Soția și fiul său s-au refugiat în Austria. A încercat să se sinucidă cu o pastilă pe care o avea la el încă de la retragerea de la Moscova însă a eșuat în încercarea sa. Astfel, în primele câteva luni de exil pe Elba a creat o mică flotă și o armată, a dezvoltat minele de fier, a supravegheta construcția de drumuri noi, a emis decrete privind modernizarea agriculturii, a revizuit sistemul juridic și educational al insulei. Aflând că fosta sa soție, Josephine a murit în Franța, este devastat și se închide în camera timp de două zile.

Parvenindu-i zvonuri cum că era pe cale să fie exilat pe o insulă îndepărtată din Oceanul Atlantic, separat de soție și fiu, și cu indemnizația garantată prin Tratatul de la Fontainebleau tăiată, Napoleon decide să fugă de pe Elba, pe 26 februarie 1815, cu 700 de oameni sub comanda lui. Două zile mai târziu ajunge pe continent și se îndreaptă spre nord. Este interceptat de regimentele trimise pe 7 martie 1815. Abordează singur regimentul, descălecând, intrând în raza de foc de armă și strigând soldaților: