Soarele rasare la 
Este 
În Belgia, Conferința de la Spa stabileste reparațiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial
Conferința de la Spa a fost o întâlnire între Consiliul Suprem de Război (al Aliatilor din timpul Primului Razboi Mondial) și guvernul Republicii de la Weimar care a avut loc la Spa, în Belgia în perioada 5-16 iulie 1920. Principalele subiecte discutate au fost dezarmarea germană, transferurile de cărbune către aliați și reparațiile de război, fiind prima conferința postbelică care a inclus si reprezentantii Germaniei. La Conferința au participat șefii de stat, de guvern și secretari străini.
Din partea României, care în mod firesc avea dreptul la despăgubiri de război din partea statelor foste inamice care i-au jefuit teritoriul în timpul ocupatiei din 1916-1918, delegația a fost condusă de Nicolae Titulescu. Nu a existat o soluționare a sumei totale a despăgubirilor datorate de Germania, însă au fost fixate acțiunile beneficiarilor: Franța 52%, Regatul Unit 22%, Italia 10%, Belgia 8%, iar restul (8%) distribuit între celelalte națiuni aliate. Conferinţa de la Spa (iulie 1920) a hotărât ca România să primească 1% din reparaţiile germane, procent ridicat ulterior la 1,1%, echivalând cu aproape două miliarde lei aur, la care se adăugau 3 miliarde pentru bancnotele puse de ocupanţii germani în circulaţie pe teritoriul României în 1916—1918, şi bunurile sechestrate în Banca Reichului. România trebuia să primească, drept „reparaţii“, 250 milioane franci aur de la Austria, 500 milioane franci aur de la Ungaria şi 68 milioane franci aur de la Bulgaria. Acordurile ulterioare — planul Dawes (1924), planul Young (1929), conferinţele de la Haga (1930) şi de la Lausanne (1932) — au făcut ca România să nu primească din partea niciunui stat fost inamic suma integrală a despăgubirilor ce i se cuveneau. Deşi autorităţile române au stabilit că pierderile se ridicau la 72 miliarde lei aur, Comisia reparaţiilor a recunoscut doar 31 miliarde lei aur.
Sursă