În Ducatul Bucovinei se constituie Consiliul Național Român

Pe 27 octombrie 1918, la câteva zile după apariția primului număr al ziarului Glasul Bucovinei, la inițiativa lui Sextul Pușcariu și a lui Iancu Flondor, la Cernăuți, este convocată o adunare națională română – Adunare Constituantă, care sub președinția părintelui Dionisie Bejan, alege un Consiliu Național, format din 50 membri, reprezentanti ai tuturor județelor și păturilor sociale, sub conducerea lui Iancu Flondor. Această întrunire este replica românilor din Bucovina la revendicarea asupra părții de nord-vest a Bucovinei care cuprinde orașele Cernăuți, Storojineț și Siret de către nou proclamata Republică Populară a Ucrainei Occidentale, pe fondul Primul Război Mondial. Atât românii cât și ucrainienii revendicau simultan unirea ținuturilor în care considerau că erau majoritari, cu Regatul României, respectiv Republica Populară a Ucrainei Occidentale. Situația din Bucovina evoluează dramatic, în condițiile în care țara este predată de guvernatorul austriac Joseph Etzdorf, reprezentanților părților ucrainiene. Trupele ucrainiene ocupă în scurt timp edificiile publice și terorizează populația. În aceaste condiții, Consiliul Naţional Român din Bucovina va cere ajutor militar Guvernului român pentru restabilirea ordinii.