În Franța, la Paris, s-a născut Élisabeth Vigée Le Brun, una dintre cele mai renumite femei pictor ale secolului al XVIII-lea

Élisabeth Vigée Le Brun s-a născut pe 16 aprilie 1755 la Paris și a încetat din viață pe 30 martie 1842. Din 25 octombrie 1783 a devenit membru al Academiei regale de pictură și sculptură, una dintre cele 15 femei care au primit calitatea de membru deplin în Academie. După Revoluția Franceză, calitatea de membru al academiei i-a fost retrasă, toți academicienii de sex feminin fiind destituiți.

Élisabeth a fost fiica portretistului Louis Vigée, de la care a primit primele instrucțiuni. Mai târziu a fost sprijinită de Louise Marie Adélaïde de Bourbon, soția lui Philippe Egalité. În această perioadă Louise Élisabeth a beneficiat de sfaturile lui Gabriel François Doyen, Jean-Baptiste Greuze, Joseph Vernet și alți maeștri ai perioadei.

Cunoscută mai ales ca și doamna sau Madame Le Brun, Élisabeth a creat mai mult de 600 de portrete, o proporție considerabilă din opera sa totală de aproximativ 800 de picturi. Subiectele și paleta de culori pot fi clasificate ca Rococo, însă stilul ei este aliniat cu apariția neoclasicismului. Vigée Le Brun a devenit faimoasă în societatea Vechiului Regim, în special ca portretistă a Mariei Antoinette. S-a bucurat de patronajul aristocraților, actorilor și scriitorilor europeni și a fost membru ales în academiile de artă din zece orașe.

Pe 11 ianuarie 1776 s-a căsătorit cu Jean-Baptiste-Pierre Le Brun, un pictor și dealer de artă. Vigée Le Brun a început să-și expună lucrările la domiciliul lor din Paris, Hôtel de Lubert, iar Saloanele pe care le-a ținut aici i-au furnizat multe contacte noi și importante, pictând portretele mai multor nobili. Unchiul soțului său a fost Charles Le Brun, primul director al Academiei Franceze sub Ludovic al XIV-lea. La 12 februarie 1780, Vigée-Le Brun a dat naștere unei fiice, Jeanne Julie Louise, poreclită “Brunette”.

În octombrie 1789, după arestarea familiei regale în timpul Revoluției Franceze, Vigée Le Brun a fugit din Franța cu fiica sa, Julie. Soțul ei, care a rămas la Paris, a susținut că Vigée Le Brun a mers în Italia “să se instruiască și să se perfecționeze”, dar cu siguranță ea se temea pentru propria sa siguranță. În absența ei de 12 ani din Franța, ea a trăit și a lucrat în Italia (1789-92), Austria (1792-95), Rusia (1795-1801) și Germania (1801). Între 1835 și 1837 și-a publicat memoriile în trei volume – “Suveniruri”. A murit la Paris pe 30 martie 1842, în vârstă de 86 de ani. A fost îngropată în Cimetière de Louveciennes. Pe piatra ei de mormânt scrie: “Aici, în sfârșit, mă odihnesc …”

Din opera sa, în ciuda vremurile tulburi, s-au păstrat 660 de portrete și 200 de peisaje. Pe lângă numeroasele lucrări din colecții particulare, picturile sale sunt deținute de muzee importante, cum ar fi Muzeul Luvru, Muzeul Ermitajului, Galeria Națională din Londra, Muzeul Metropolitan de Artă din New York și numeroase alte colecții din Europa continentală și Statele Unite.