În Imperiul Austro-Ungar, în Transilvania, are loc Conferința extraordinară a Partidului Național Român, în care se definitivează textul Memorandumului redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu
Memorandumul Transilvaniei a fost o petiție prezentată pe 28 mai 1892 de catre liderii românilor din Transilvania împaratului austro-ungar Franz Josef, prin care se solicitau drepturi etnice egale cu ale populației maghiare și încetarea persecuțiilor și a încercarilor de maghiarizare. El a fost dus la Viena de către o delegație compusă din 237 de persoane. Franz Josef trimite Memorandumul parlamentului de la Budapesta care îl restituie conducătorului delegației.
Memorandumul a fost însă tipărit și răspândit în întreaga Transilvanie, motiv pentru care autorii (“memorandiștii”) vor fi chemați la judecată de către guvernul maghiar pentru instigare la revolută. Cu această ocazie, Ion Rațiu, președintele Partidului Național Român rostește:
Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, se afirmă. De aceea, domnilor, nu ne dă în gând să venim înaintea dvs. să dovedim că avem dreptul la existenţă, într-o asemenea chestiune nu ne putem apăra în fata dvs., nu putem decât să acuzăm, în faţa lumii civilizate, sistemul asupritor care tinde să ne răpească ceea ce un popor are mai scump, legea şi limba. De aceea, aici nu mai suntem acuzaţi, suntem acuzatori!”
Întreaga situație era de ani urmărită și de personalitătile politice ale altor țări europene. De exemplu, pe marginea acestui subiect, Georges Clemenceau, spunea”
Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice…. În număr de 3.5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are camera și nu au niciunul.
În urma simulcarului de proces, majoritatea vor fi condamnați la închisoare grea între două luni și până la cinci ani. În ciuda amnistiei regale din 1893, procesul va avea ca rezultat scăderea încrederii românilor în Casa de Habsburg și creșterea dorinței de unire a Transilvaniei cu Regatul României. Asasinarea moștenitorului Franz Ferdinand, va spori numărul celor care vor susține Unirea.
În ceea ce-l privește pe Iuliu Coroianu, avocat strălucit cu studii la Oradea și Budapesta, care se va remarca cu mai multe ocazii, acesta s-a născut în 1847, în Craidorolț, Satu Mare și a decedat la Cluj, în 1927, fiind fratele Clarei Maniu, mama lui Iuliu Maniu. Între 1918 și 1920 a ocupat funcția de ministru al agriculturii în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria.