În Imperiul Habsburgic, în Marele Principat al Transilvaniei, la Iosășel, este spanzurat de către trupele maghiare liderul revoluționar român și prefect al Zarandului, Ioan Buteanu

Ioan Buteanu, născut în 1821 la Sighetul Marmației într-o veche familie nobiliară din Țara Chioarului, se școlește la Baia Mare și Carei și mai apoi, aprofundează studiile de drept la Cluj și Zagreb. A fost o perioadă cancelar la Curtea de Apel a Transilvaniei iar după ce își ia diploma de avocat se stabilește la Abrud. Este numit administrator al Zarandului de către Generalul austriac Anton Puchner și prefect în această regiune de către Comitetul Național Român. Se declară împotriva intenției revoluționarilor maghiari de a uni Transilvania cu Ungaria, declarându-și nemulțumirea în acest sens prin cuvântarea pe care a ține în cadrul Adunării de la Blaj din 15 mai 1848.

Are legături cu Nicolae Bălcescu și Avram Iancu. A fost tribun al Legiunii Auraria Gemina, una dintre cele 15 legiuni românești organizate după modelul roman, între 1848 și 1849, pentru a lupta împotriva trupelor maghiare din Transilvania, condusă de Avram Iancu. Pe 7 mai 1849 este luat prizonier alături de prefectul Petru Dobra, de către maiorul aventurier Imre Hatvani, care intră prin surprindere în Abrud, conform indicațiilor lui Kossuth și îi dezarmează pe români, dedându-se la mai multe atrocități. Dobra este împușcat la Abrud iar Buteanu este trimis la Brad și închis. Când în 19 mai Hatvani se retrage, îl ia și pe Buteanu și îl spânzură pe 23 mai 1849 la Iosășel (astăzi în Gurahonț, Arad), fără judecată. Buteanu avea 28 de ani.