În Japonia, Împăratul Meiji, declară încheiată perioada șogunatului, anunțând reinstituirea puterii Imperiale. Ca urmare a anunțului său se va declanșa Razboiul Boshin

Împăratul Meiji sau în japoneza Meiji-tenno, cunoscut și ca Meiji cel Mare, in japoneza Meiji-taitei, s-a născut în 3 noiembrie 1852 și a încetat din viață la 30 iunie 1912. A fost cel de al 122-lea împărat al Japoniei, care a condus Japonia din 3 februarie 1867 și până la moartea sa.

Până la domnia sa, începând cu 1600, Japonia era condusă în fapt de către Șoguni (echivalentul unui Prim Ministru), care exercitau puterea în numele Împăratului. Șogunul în exercițiu era Tokugawa Yoshinobu (28 octombrie 1837 – 22 noiembrie 1913), cel de al 15-lea sogun de Edo (Tokyo). Yoshinobu a modernizat armata Imperială, cu ajutor francez, structurând-o în armata de uscat și forța navală. O grupare adversa de samurai, care se temea de acapararea totală a puterii de către Yoshinobu, a inițiat o mișcare de opoziție, sub sloganul “puterea aparține împăratului, afară cu barbarii”, forțându-l pe Yoshinobu să demisioneze și să predea puterea Împăratului Meiji. Yoshinobu este degradat și îi sunt retrase toate titlurile și confiscate toate proprietățile. Încercând să trimită Împăratului o scrisoare de protest, este oprit de samuraii din provinciile Satsuma and Choshu, care pe baza unui edict imperial (dovedit ulterior ca și fals), erau autorizați să îl oprească pe Yoshinobu, cu ajutorul forței militare. Conflictul degenerează într-un război civil, Războiul Boshin, în japoneză Boshin Senso (Războiul Anului Dragonului). Războiul a început în ianuarie 1868 și s-a încheiat în mai 1869, cu înfrangerea șogunului în Bătălia de la Hakodate (20 octombrie 1868 – 17 mai 1869). Ulterior, Yoshinobu este reabilitat, primind titul nobiliar de Prinț.