În Mexic, Împăratul Maximilian I al Mexicului, este executat de forțele republicane

Maximilian I al Mexicului s-a născut ca și Arhiducele Ferdinand Maximilian Joseph al Austriei, membru al Casei Imperiale de Habsburg-Lorena, frate al Împăratului Franz-Josef al Austriei, la 6 iulie 1832 și a încetat din viață la 19 iunie 1867. A fost un ofițer al Armatei Imperiale, proclamat Împărat al Mexicului în 10 aprilie 1864. A fost înscăunat Împarat al Mexicului, cu ajutorul Împăratului Napoleon al III-lea al Franței. A fost precedat și succedat la conducerea Mexicului de către republicanul Benito Juarez, care devine astfel primul amerindian care a devenit președinte al Mexicului, respectiv lider al unei țări din emisfera vestică după mai bine de 300 de ani de la venirea europenilor în Lumea Nouă.

Prins între jocurile de putere ale marilor puteri și propriile ambiții, Maximilian refuză în primă instanță conducerea Mexicului, dar acceptă la a doua rugăminte, convins fiind și de stăruințele lui Napoleon al III-lea al Franței. Tânărul de 31 de ani, cu o educație aleasă, destinat unei cariere militare și descendent al uneia dintre cele mai importante Case Imperiale ale Europei, ajunge în cel mai nefast moment în Mexic. Convins de francezi și de conservatorii și nobilimea mexicană care căutau să reînvie forma monarhică de guvernare după modelul Primului Imperiu Mexican că poporul mexican îl va primi cu brațele deschise, Maximilian, alături de soția sa, Carlota, se implică în reconstruirea Mexicului ruinat economic de războiul civil, încercând să implementeze mai multe măsuri umanitare, după ce a văzut enorma discrepanță dintre bogați și săraci. Spre marea nemulțuimire a conservatorilor și a nobilimii care l-au adus la putere, Maximilian I a sprijinit reformele sociale liberale stabilite de fostul președinte Benito Juarez. Mai mult, Maximilian îi acordă amnistia lui Juárez și mai târziu îi propune chiar postul de prim-ministru, dar Juárez refuză să accepte un guvern “impus de străini” sau o monarhie.

Fostul regim al lui Juarez datora sume importante de bani atât Franței, cât și Spaniei, Marii Britanii dar și altor tări europene. Dornice să își recupereze banii împrumutați, pe care Juarez nu părea capabil dar nici donic să le înapoieze, sistând plata dobânzilor pe 17 iulie 1861. Justificând o intervenție militară în Mexic în numele comerțului liber, susținând că un guvern prietenos în Mexic ar asigura accesul Europei la piețele din America Latină. În spate se afla însă și interesul celui de Al Doilea Imperiu Francez de a putea exploata fără împotrivire resursele de argint ale Mexicului, asigurându-și astfel finanțarea Imperiului său în alte eventuale campanii. Inițial, cele trei mari puteri europene, semnează Tratatul de la Londra din 31 octombrie 1861 pentru a-si uni eforturile în vederea recuperării împrumuturilor acordate Mexicului în Războiul Mexican, pe 8 decembrie flota spaniolă ajungând în Veracruz, principalul port al Mexicului. Realizând însă că Franța dorește ocuparea Mexicului, Marea Britanie și Spania se retrag din coaliție. Și ca și cum întregul context al unui razboi economic între marile puteri europene și un Mexic proaspăt ieșit secătuit dintr-un război nu ar fi fost suficient de tulbure, în Statele Unite vecine Mexicului se desfașura un alt război, Războiul Civil American, cal mai sângeros conflict în care SUA au fost angajate vreodată. Maximilian își manifestă un oarecare interes în a lua partea Confederaților, interes care, desi neconcretizat, nu va fi uitat de unioniștii care vor iesi învingători. Altfel, pe lângă interesele economice din zonă, Franța căuta și o contrabalansare a puterii protestante americane în creștere, prin dezvoltarea unui puternic imperiu catolic în Mexicul vecin. Din nou, Maximilian urmează o linie multa mai progresivă decât se așteptaseră susținătorii lui, refuzând să declare creștinismul romano-catolic drept unica religie permisă în Mexic. Mai mult, refuză să efacă mosiile bisericești masive pe care regimul Juarez le-a confiscat, organizând toate școlile conduse de biserică, dovendindu-se din nou, un protector al țărănimii și al copiilor de țărăni, Maximilian interzicând folosirea copiilor la muncă.

După încheierea Războiului Civil American, guvernul SUA, invocând doctrina Monroe, obligă Franța să își retragă strupele din Mexic. Lipsit de protecția armatei franceze, pe care confruntat cu propriile probleme în Franța și înțelegând că nu s-ar putea opune singur SUA, Napoleon al III-lea le retrage, Al Doilea Imperiu Mexican se prăbușește.

Maximilian, deși sfătuit să plece, refuză să părăsească Mexicul și să întrerupă astfel șirul măsurilor luate și luptă cu curaj, însă soarta nu va fi de partea sa, când în mai 1867, în inferioritate numerică și asediat de trupele republicane sprijinite de SUA ale lui Juarez, înfometat alături de cei câțiva oameni care i-au râmas fideli până la moarte, nu mai poate face față și este capturat. La auzul veștii mai multe state Eruopene și alte personalități proeminente, inclusiv liberalii eminenți precum Victor Hugo și Giuseppe Garibaldi, au trimis telegrame și scrisori către Mexic, pledând cu disperare pentru ca viața împăratului să fie cruțată. Deși, la nivel personal, Juarez refuză grațierea, trimițând astfel un mesaj clar că Mexicul nu va tolera nici un alt guvern impus de puterile străine. Oameni loiali Împăratului au mituit gardienii pentru a permite fuga lui Maximilian, dar acesta a refuzat, considerând fuga sub acoperire ceva sub demnitatea sa de militar și membru al unei Case Imperiale. Pe 19 iunie, Maximilian I al Mexicului, în vârsta de 34 de ani este executat de o echipă de tragere, la nord de Mexico City. A vorbit în spaniolă cu cei care urmau să pună în aplicare sentința (Maximilian vorbea 7 limbi: germană, maghiară, slovacă, engleză, franceză, italiană și spaniolă) dăduse fiecăruia dintre executorii săi o monedă de aur pentru a nu-l împușca în cap, astfel încât mama lui să nu-i vadă fața desfigurată. ultimele lui cuvinte au fost:

“Iert pe toată lumea și cer tuturor să mă ierte și fie ca sângele meu care urmează să fie vărsat, să fie pentru binele țării. Viva Mexico, viva la independencia! “

După execuție, corpul lui Maximilian a fost îmbălsămat și expus în Mexic. La începutul anului următor, amiralul australian Wilhelm von Tegetthoff a fost trimis în Mexic la bordul SMS Novara pentru a duce corpul fostului împărat în Austria. După sosirea la Trieste, sicriul a fost dus la Viena și plasat în cripta imperială, la 18 ianuarie 1868, unde poate fi văzut astăzi. Capela Memorialului Împăratului Maximilian a fost construită pe dealul unde a avut loc executarea sa.

Împărăteasa Carlota s-a întors în Europa mai devreme, într-o încercare disperată de a obține sprijin, pentru soțul de care era profund îndrâgostită, din partea guvernului francez, a guvernului austriac și a papei. Eforturile ei au fost un eșec total și a suferit un colaps psihologic, din care nu își va mai reveni niciodată. Moare în Belgia în 1927 la vârsta de 86 de ani. Cei doi nu au avut copii însă în 1865 cuplul imperial a adoptat pe Agustín de Iturbide y Green și pe Salvador de Iturbide y de Marzán, nepoți ai fostului împărat al Mexicului, Agustín de Iturbide. După evenimentele din 1867 și după ce a devenit adult, Agustín a renunțat la drepturile la tronul mexican, a servit în armata mexicană și în cele din urmă a devenit profesor la Universitatea Georgetown.

Surse:

^{http://www.mexonline.com/history-maximilian.htm}

^{https://www.thevintagenews.com/2016/11/08/the-last-emperor-of-mexico-was-offered-a-chance-to-escape-execution-but-he-felt-that-shaving-his-beard-to-avoid-recognition-would-ruin-his-dignity/}

 ^{https://www.history.com/this-day-in-history/emperor-of-mexico-executed}

 ^{https://www.historytoday.com/richard-cavendish/emperor-maximilian-arrives-mexico-city}

 ^{https://opinionator.blogs.nytimes.com/2013/10/04/maximilian-in-mexico/}

 ^{https://ro.wikipedia.org/wiki/Interven%C8%9Bia_francez%C4%83_%C3%AEn_Mexic}

 ^{https://en.wikipedia.org/wiki/Carlota_of_Mexico}

 ^{https://en.wikipedia.org/wiki/Maximilian_I_of_Mexico}

 ^{https://ro.wikipedia.org/wiki/Charlotte_a_Belgiei / https://ro.wikipedia.org/wiki/Maximilian_I_al_Mexicului / https://ro.wikipedia.org/wiki/Benito_Ju%C3%A1rez}