In Romania a fost creata Directia Generala a Securitatii Poporului (Securitatea)

Directia Generala a Securitatii Poporului, sau mai tarziu Departamentul Securitații Statului, sau colectiv Securitatea, a fost infiintata pe calea Decretului nr. 221 din 30 august 1948, al Prezidiului Marii Adunari Naționale a Republicii Populare Romane si a inlocuit Direcția Generala a Politiei de Siguranta.

Initial, ca si structura Securitatea a fost creata de SMERȘ (acronimul de la Smert’ șpionam – Moarte spionilor), o divizie a NKVD, avand ca misiune inlocuirea serviciilor secrete din tarile ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic.

Unitatea SMERȘ din România, numita Brigada Mobila, a fost condusa, pana in 1948, de colonelul NKVD Boris Grunberg, care folosea, in România, numele Alexandru Nicolski. Primul Director al Securitatii a fost Gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiusa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securitatii avea rang de ministru in cadrul Consiliului de Ministri, fiind secondat de 2 directori adjuncti cu rangul de secretari de stat, Gen-mr. Alexandru Nicolski si gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toti cei 3 erau ofiteri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.

La nivelul anului 1989, Departamentul Securitatii Statului din cadrul Ministerului de Interne, avea urmatoarea organizare: Directia I – Informatii Interne, Directia a-II-a – Contraspionaj Economic, Directia a-III-a – Contrainformatii, Directia a-IV-a – Contraspionaj militar, Direcția a-V-a – Securitate si Garda, Direcția a-VI-a – Anchete Penale. De asemenea mai cuprindea si opt unitati speciale: Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista (U.S.L.A.), Unitatea Speciala F – Filaj, Serviciul de Protejare a Secretelor de Stat, Serviciul Independent pentru Comert Exterior, Centrul de Informatica si Documentare, Serviciul D – Dezinformare, Serviciul Independent Secretariat-Juridic, Serviciul Independent Invatamant-Mobilizare. Din organigrama DSS, mai faceau parte: Comandamentul pentru Tehnica Operativa si Transmisiuni, Consiliul Politic al Departamentului Securitatii Statului si Centrul de Informatii Externe (fostul D.I.E).

Expresie a politicii de teroare exercitata de statul comunist si mai ales a dorintei de anihilare a opozitiei, Securitatea s-a caracterizat prin brutalitatea metodelor de ancheta. Un rol important l-a jucat tortura, atat ca instrument de dominatie, cat si pentru atingerea unor scopuri imediate, prin obtinerea de informatii considerate utile de către anchetatori.

Una din metodele de represiune ale sistemului totalitar comunist o constituia pedeapsa cu inchisoarea. Cea mai mare parte a persoanelor au fost arestate in perioada 1949 – 1964, dupa unii autori fiind de peste jumatate de milion, cifra la care trebuie adaugata cea a asa-zisilor chiaburi arestati, șvabii deportati in Baragan si existenta detasamentelor militarizate prin care erau trimisi la munca fortata tinerii cu origine nesanatoasa.