În România este încheiat Armistițiul de la Focșani din timpul Primului Război Mondial

Reprezentanții ai guvernelor român și rus, pe de o parte, și ai Puterilor Centrale, pe de alta, încheie un Armistițiu la Focșani, în Casa Apostoleanu, pe 9 decembrie 1917. Acesta prevedea suspendarea ostilităților începând din acea zi, orele 23.30, dar și interdicția de a se retrage trupe de pe front. Din partea României, armistițiul de la Focșani este semnat de generalul Alexandru Lupescu, iar din partea Puterilor Centrale de generalul Curt von Morgen.

După ce în 1916, România pierde două treimi din teritoriul său, guvernul fiind nevoit să se retragă la Iași, capitală a regiunii istorice Moldova, România reușește să reziste ofensivei forțelor Puterilor Centrale atât datorită întăririlor trimise de ruși care aveau și ei interesul să împiedice o invazie a Puterilor Centrale în sudul Rusiei iar mai apoi datorită eroismului demonstrat de armata română în luptele dramatice de la Mărăști, Mărășești, Oituz în 1917. Totuși, revoluția bolșevică din Rusia și războiul civil izbucnit între albgardiști și roșii, retragerea trupelor ruse din România într-un mare haos, cauzat de dezertările cerute de Lenin, dar mai ales cele două acorduri cu Puterile Centrale ale noii conduceri a Rusiei, de încetare a focului, precum și armistițiul de la Brest-Litovsk, vor expune România care va fi și ea ulterior forțată să caute o soluție de pace. Apoi, mai era un aspect pe care România trebuia să îl abordeze cu înțelepciune, și anume respingerea tentativele bolşevicilor de a transforma România într-o republică sovietică. Lenin trimisese un agent la Iaşi, pentru a-l suprima pe generalul rus Scerbacev şi a-l detrona pe Regele Ferdinand.

Răsturnarea Țarului, de care regina Maria era deosebit de apropiată, atât prin relația de rudenie cât și prin cea de prietenie, va priva România nu doar de sprijinul soldaților ruși aflați pe frontul românesc, dar și de ajutoarele în medicamente pentru spitalele de război și a altor provizii. Cităm din jurnalul Reginei:

---

joi, 5/18 ianuarie 1917

[…]Mosolov ne-a invitat să venim la gară să vedem un tren formidabil organizat de un deputat rus, Purișkevici – un tren cu provizii. Călătorește de la un front la altul și aduce spitalelor și armatei cele trebuincioase, pe lângă câteva bucuri de lux: cărți, calendare, hqrtie, creioane, lanterne electrice, instrumente muzicale, provizii alese – ca un tren magic, încârcat cu toate comorile care s-ar putea închipui pentru soldații răniți sau cei care luptă încă.

Mai mult, au fost extraordinar de generoși și mi-au dat daruri pentru vreo 10 000 de răniți – în vremuri de război accept totul fără stânjeneală, cu recunoștință! […]

vineri, 3/16 februarie 1917

[…] Orașul Moscova mi-a trimis 40 000 de ruble (120 000 de franci) pentru efortul meu de război. […]

duminică, 5/18 martie 1917 

[…] La 11 au venit să mă viziteze Mosolov și doi gentilomi de la Crucea Rosie. Mi s-a oferit din nou o cantitate bine-venită de rufărie. Dumnezeu întotdeauna mă ajută când încep să mi se golească mâinile. Până acum, mulțumită darurilor generoase din Anglia și Rusia, mai ales din Rusia, am putut să dau ajutor de fiecare dată când mi s-a cerut.[…]*

---

Acest armistițiu semnat la Focșani, locul unde se afla principala linie de apărare românească va pune capăt ostilitătilor armate dintre România, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaris și Imperiul Otoman. Cea mai mare parte a României a rămas însă sub ocupația Puterilor Centrale, iar câteva luni mai târziu, Tratatul umilitor de la București impunea României să cedeze Dobrogea, mai multe trecători din Carpați dar și să acorde privilegii economice ocupanților. Armistițiul a provocat însă puternice disensiuni și în interiorul guvernului român, între conservatori și liberali, căci armistițiul nu clarifica și raporturile militare și diplomatice dintre România și Aliații săi ociidentali. Deși situația dificilă în care se afla România era recunoscută de aliați, și în ciuda eforturilor diplomatice ale lui Ion I.C. Brătianu, Aliaţii şi-au păstrat convingerea că gestul României de a semna Armistiţiul era o abdicare de la angajamentele pe care şi le asumase faţă de Antantă în august 1916. Apoi chestiunea Basarabiei care ceruse sprijin armat României va conduce și ea la ruperea relatiilor dintre România și Rusia, aceasta din urmă confiscându-i tezaurul naţional, aflat atunci, în păstrare, la Moscova. România își joacă ultima carte, tergiversând ratificarea de către Parlament și promulgarea de către regele Ferdinand a Trataului de pace de la București, urmărind cu atenție orice semn de la epuizare din partea Puteriloe Centrale. În momentul în care a simțit slăbiciunea, România a reluat ostilitățile, cu ajutorul armatei franceze, fapt care într-un final va face posibilă Marea Unire de la 1 decembrie 1918, toate teritoriile cu populatie majoritară românească intrând în componența României.

*Jurnal de război. 1916-1917, Maria, Regina României, Editura Humanitas, București, 2014, traducere din engleză de Anca Bărbulescu, Ediție îngrijită de Lucian Boia.