În România, în județul Botoșani, în satul Flămânzi, începe Răscoala țărănească de la 1907

Răscoala a debutat pe pământurile arendașului Mochi Fischer, din satul Flămânzi, odată cu refuzul acestuia de a semna contracte cu țăranii pământeni. Fischer arenda cca 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova. De teama foamei și a faptului că puteau rămâne fără locuri de muncă, țăranii au început să devină violenți. Mochi Fischer s-a speriat fugind în Cernăuți, nesemnând contractele. Acest fapt a exacerbat teama și a dus la răspândirea răscoalei în toată țara, în Moldova, Muntenia și Oltenia, mai multe proprietăți ale latifundiarilor fiind distruse și numeroși arendași uciși sau răniți. Răscoala a fost înfrantă de guvern, soldându-se cu uciderea unei părți din populația rurală a țării de către armată. Una dintre consecințele răscoalei a fost adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii cum ar fi o noua lege privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru credit rural și a Casei Rurale și abolirea trusturilor arendașilor. În plus, răscoala a demolat mitul “țărănimii fericite”, veșnic docilă și servilă, elita politică fiind nevoită să își revizuiască concepțiile.