În România, în timpul Primului Război Mondial, începe operațiunea de distrugere a instalațiilor industriale petroliere din sudul României

Evenimentul care a lipsit Puterile Centrale timp de cinci luni de accesul la resursele petroliere românești, ar putea fi caracterizat drept primul și cel mai mare dezastru ecologic din arealul românesc în timpul secolului XX.

“În trei zile cea mai înfloritoare și bogată regiune a țării noastre devenise o ruină jalnică. Jertfisem marele și invidiatul nostru izvor de bogăție. Am făcut-o cu inima plină de durere, dar cu conștiința faptului că aducem un imens serviciu aliaților.” nota Constantin Kirițescu.

Deși Marea Britanie dăduse anterior repetate asigurări companiilor particulare și statului român că va compensa financiar pierderile rezultate din acțiunea respectivă de distrugere, după sfârșitul războiului plățile în cauză nu au mai fost onorate de către statul englez. Aceasta s-a întâmplat ca efect al invocării de către britanici a necesității compensării datoriilor de război făcute de România. Această experiență a făcut ca România să fie extrem de precaută în ce privește acceptarea unor propuneri similare făcute de autoritățile anglo-franceze în perioada 1939-1940.

Importanța strategică a resurselor de petrol ale României era clară pentru toate părțile, între clauzele pe care România a fost forțată să le semneze în Tratatul de la București (Pacea de la Buftea-București) cu Puterile Centrale, fiind prevăzut ca exploatările petroliere să fie concesionate pentru o perioadă de 90 de ani Germaniei.