Soarele rasare la 
Este 
În septembrie 1625, spaniolii conduc un atac asupra Tortola, insulă apărată de corsarul olandez Joost van Dyk
Corsar dar și pirat, olandezul Joost van Dyk a fost și unul dintre primii coloniști europeni ai Insulelor Virgine Britanice. În secolul al XVII-lea el a stabilit primele așezări permanente din teritoriu. Insula Jost van Dyk și vecina sa mai mică, Little Jost, precum si golful Little Dix al insulei Virgin Gorda sunt numite după el. Deși se știu puține detalii despre istoria colonialistă timpurie a Insulelor Virgine Britanice, cert este că în primii ani ai secolului XVII Joost van Dyk a creat o mică așezare la Hole Soper, în vestul insulei Tortola. De aici a dus condus mai multe raiduri, uneori în calitate de pirat, alteori ca și corsar și a tranzacționat cu coloniștii spanioli din Puerto Rico. Între raiduri, van Dyk și echipajul său cultivau bumbac și tutun.
Cert este și că până în 1615, așezarea sa este deja înregistrată în relatările contemprane spaniole, care o descriu ca extinsă, cu câteva fortificații și formată din pirați olandezi, francezi și englezi, motiv pentru care guvernatorul spaniol din Puerto Rico începe să fie îngrijorat de potențialul său amenințător pentru interesele comerciale spaniole din regiune. După încheierea armistițiului dintre Spania și Republica Olandeză în 1620, van Dyk, simțind vulnerabilitatea potențială, întărește fortificațiile și construiește Fort Recovery. Cu o poziție mult întărită în zonă, până în 1625, van Dyk este recunoscut de Compania Olandeză a Indiilor de de Vest, “patron” al Tortola. În același an, van Dyk își mută operațiunile în Road Town și acordă sprijin amiralului olandez Boudewijn Hendrickszoon în atacul acestuia asupra orașului San Juan din Puerto Rico. Hendrickszoon nu reușește însă să captureze Fortul San Felipe del Morro.
În septembrie 1625, spaniolii conduc un atac asupra Tortola. Pierderile sunt însemnate, apărarea și așezările sunt distruse. Joost van Dyk reușește cu greu să scape de spanioli, mutându-se pe insula Saint Thomas până când spaniolii și-au abandonat atacurile, întorcându-se în Puerto Rico. În 1628, amiralul olandez Piet Heyn reușește un atac supriză asupra flotei de comori spaniole. După aceste atac devastator, spaniolii simt ca e momentul să se răzbune. Deși din punct de vedere economic, insulele avea o importanța redusă, pentru Compania Olandeză a Indiilor de Vest, Insulele Virgine aveau o mare importanța strategică, acestea aflându-se la jumătatea distanței dintre coloniile olandeze ale Companiei din Brazilia și New Amsterdam (acum New York City). La comanda lui Peter Stuyvesant, directorul Companiei, van Dyk a construit depozite mari de piatră la Freebottom, lângă portul Purcell (la est de Road Town), cu intenția ca aceste depozite să faciliteze schimburile comerciale dintre sudul și nordul Americilor. Temându-se de un nou atac spaniol, van Dyk ridică și un fort cu trei tunuri, chiar deasupra depozitului – pe dealul unde englezii vor construi în cele din urmă Fort George -, și mai multe poziții de apărare care mai târziu vor fi transformate în Fort Charlotte și Fort Purcell. Începând cu 1631, Compania Olandeză a Indiilor de Vest își manifesta interesul pentru resursele de cupru descoperite pe insula Virgin Gorda. Joost van Dyk construiește o așezare și pe această insulă, numită în prezent Little Dix. Totuși explotarea cuprului nu a adus succesul economic preconizat, iar van Dyk și-a petrecut mai mult timp pe mare, în diferite raiduri. Se crede că a murit imediat după 1631.
Lipsa de prosperitate a teritoriului a reflectat insuccesul economic al Companiei Olandeze a Indiilor de Vest, motiv pentru care Compania și-a schimbat politicile și a încercat să cedeze insulele Tortola și Virgin Gorda unor persoane cu inițiative private în comerțul cu sclavi. Cândva în anii 1650, Insula Tortola a fost vândută lui Willem Hunthum, un comerciant olandez. Practic, din acest moment, interesul Companiei Olandeze pentru aceste teritorii a dispărut, iar insulele au fost revendicate și în curând ocupate de englezi.
Surse: