In SUA, cuplul de banditi, Bonnie si Clyde, ucid doi ofiteri de politie

Bonnie Parker si Clyde Barrow sunt proscrisi celebri, talhari si criminali, care au strabatut Statele Unite ale Americii in timpul Marii Depresii (1929-1939). Jafurile si crimele i-au facut celebri in intreaga lume si intr-un mod ironic povestea lor a devenit in timp un mit al iubirii pana la moarte. Au intrat in atentia presei intr-o perioda care este descrisa adeseori drept “Era inamicilor publici” datorita numarului mare de proscrisi dati in urmarire de catre FBI, printre care Al Capone, Ma Barker sau John Dillinger.

In timp faptele lor criminale au fost mitizate, in urma lor ramanad mai degraba o frumoasa poveste de dragoste a doi oameni actionand, traindu-si viata si iubindu-se in afara legilor statului si poate chiar si in afara legilor umane. Doi oameni care traiau jefuind si omorand, dar care insa au ramas impreuna pana cand moartea i-a despartit. Numai ca moartea nu a avut rabdare, fiind provocata de mult prea multe ori de niste simpli muritori. Totusi povestea acestui cuplu reprezinta unul din acele cazuri rare in care sentimentul mortii nu pune stapanire pe viata si nu anuleaza anumite actiuni numai din cauza sfarsitului inevitabil.

Desi se crede despre cei doi ca actionau numai la nivel inalt, jefuind in special banci, in realitate ei preferau sa jefuiasca magazine mici sau benzinarii. Si in ciuda legendei create, se pare ca Bonnie nu era un “talhar cu drepturi depline” . Doi dintre membrii bandei “Barrow” au declarat ca nu au vazut-o pe Bonnie vreodata folosind arma, ea avand mai degraba un rol organizatoric. Acest lucru a fost confirmat si de catre sora lui Clyde, care declara ca Bonnie nu participa efectiv la jafuri ci numai il urma pe fratele sau oriunde.
Bonnie Elizabeth Parker provenea dintr-o familie saraca, fiind al doilea dintre trei copii. S-a nascut in Rowena, Texas, la data de 1 octombrie 1910 si a avut o copilarie grea, mai ales ca a ramas orfana de tata pe cand avea numai patru ani. Mama ei s-a mutat in Dallas unde au dus o viata plina de neajunsuri. A fost o eleva eminenta, in liceu a excelat la cursurile de scriere creativa, a castigat chiar si un premiu pentru literatura si a tinut discursuri in introducerea unor politicieni locali. Talentul ei literar si-a gasit expresie in poezii precum : “Suicide sal” sau “The Story of Bonnie and Clyde”.
Bonnie fost caracterizata drept o femeie inteligenta, cu o personalitate puternica dar salbatica, extrem de atragatoare desi foarte micuta ( 1,50 m si 41 de kilograme). Inainte sa-l cunoasca pe Clyde a fost casatorita cu Roy Thornton. Bonnie avea numai 16 ani cand s-au casatorit, insa relatia lor nu a durat foarte mult. La aproximativ doi ani de la ceremonie cei doi s-au despartit, insa niciodata nu au divortat, astfel ca Bonnie inca mai purta verigheta in momentul mortii.
Clyde Chestnut Barrow s-a nascut la data de 24 martie 1909 in Texas, ceva mai la sud de Dallas. A fost al cincilea copil din cei sapte ai familiei. Nu au avut conditii foarte bune de trai, locuind la o ferma foarte saraca. A fost arestat pentru prima data pe cand avea 17 ani, deoarece nu a returnat o masina inchiriata iar in momentul in care politia l-a cautat in legatura cu aceasta problema el a incercat sa fuga. La scurt timp dupa acest incident a fost arestat pentru a doua oara impreuna cu fratele lui, Buck Barrow, de aceasta data insa pentru furt. Intre anii 1927-1929 s-a angajat in diferite actiuni ilegitime, a spart seife, a jefuit magazine si a furat masini. Desi a ramas celebru pentru jefuirea bancilor, atribuindu-i-se nu mai putin de cincisprezece astfel de jafuri, in realitatea el a preferat jafurile de dimensiuni mai mici. Conform lui John Neal Phillips, cel care a editat memoriile sotiei lui Buck Burrow, scopul principal al jafurilor lui Clyde nu a fost acela de a se imbogati sau de a devani faimos, ci el isi dorea sa se razbune pe sistemul american, dupa ce ajunsese sa-l urasca in urma abuzurilor pe care le traise in timpul detentiilor din tinerete. Si in ciuda anumitor variante, el declara chiar ca faimosul talhar ar fi avut mustrari de constiinta din cauza crimelor pe care le-a comis.
Se pare ca Bonnie si Clyde s-au intalnit la inceputul anului 1930, in casa unei prietene comune. Bonnie era somera si avea grija de o prietena care in urma unui accident se alesese cu o mana rupta. A fost dragoste la prima vedere, acesta fiind si motivul pentru care Bonnie s-a alturat bandei lui Clyde. In ciuda crimelor comise de el si colegii lui, Bonnie i-a ramas loiala pana la moarte.

Cat timp fratele lui Buck a fost inchis, Clyde a mai participat la un jaf asupra unui magazin. Proprietarul magazinului a fost ucis in timpul jafului, iar cand sotiei acestuia i s-a cerut sa-i identifice pe cei care au tras, ea l-a numit si pe Clyde. In august 1932 Clyde impreuna cu doi parteneri consumau alcool intr-un local din Oklahoma, fapt ilegal in perioada prohibitiei. Cand au fost abordati de seriful C.G. Maxwell si adjunctul sau, Eugene C. Moore, Clyde a deschis focul si l-a omorat pe acesta din urma. Acesta a fost primul om al legii omorat de Banda Barrow, pana la moartea lui Clyde ajungandu-se la un total de noua astfel de crime. In martie 1933 Buck a fost eliberat din inchisoare si pana in aprilie el impreuna cu sotia lui Blanche, cu W.D. Jones, Bonnie si Clyde, au locuit intr-o ascunzatoare din Missouri.

Asa cum li s-a intamplat de nenumarate ori, urmatorul conflict cu oamenii legii s-a produs din cauza comportamentelor lor suspicioase si nu din cauza ca identitatea lor fusese deconspirata. Necunoscandu-le potentialul, politistii au incercat sa-i surpinda pe exilatii care traiau intr-un apartament inchiriat situat deasupra unui garaj, folosind numai echipajele a doua masini. Desi a fost luat prin surprindere, Clyde era renumit pentru capacitatea lui de a-si mentine stapanirea de sine sub presiunea schimburilor de foc. Si in plus avea cu siguranta mai multa experienta in astfel de situatii decat majoritatea reprezentantilor legii. El si W.D. Jones au reusit rapid sa elimine doi politisti, unul fiind omorat iar celalat grav ranit. Desi au reusit sa scape, Jones a fost ranit si urmaritii au lasat in urma lor cam tot ce aveau, inclusiv un aparat de fotografiat in care se afla un diafilm. Pozele, devenite celebre intre timp, au fost facute publice de catre un ziar local. Dupa acest incident Bonnie si Clyde au inceput sa foloseasca haine sau palarii pentru a acoperi numerele de inregistrare ale masinilor furate, inainte de a-si face fotografii, evitand astfel recunoasterea vehiculelor folosite in timpul jafurilor.
Intre anii 1932-1934, Banda Barrow a fost implicata intr-o serie de incidente in urma carora au rapit politisti sau victime ale jafurilor, pe care ulterior ii eliberau undeva departe de locul faptei, oferindu-le chiar si bani pentru ca acestia sa poata sa se intoarca. Aceste fapte au contribuit la mitul celor doi iubiti, conferindu-le o aura aparte, facandu-i sa fie adorati de public in ciuda crimelor comise. Membrii celebrei bande nu ezitau sa ii omoare pe cei care ar fi stat in calea libertatii lor insa conform declaratiilor ulterioare mortii celor doi iubiti, Clyde nu omora de placere, ci numai in situatii extreme. Lui Clyde i se atribuie zece victime omorate prin impuscare. Alti membri ai bandei despre care se stie sau se presupune ca au omorat sunt W.D. Jones, Buck Barrow si Henry Methvin.

In iunie 1933, in timpul unei plimbari alaturi de Bonnie si Jones, din cauza neatentiei Clyde a intrat cu masina intr-o rapa. S-au rostogolit si Bonnie a ramas captiva in masina in flacari. In urma incidentului ea s-a ales cu arsuri de gradul trei la piciorul stang. Clyde a insistat sa renunte la activitate pana cand aceasta isi va reveni. Intre timp Buck si Jones au actionat singuri si au ucis un serif in timpul unui jaf asupra unui magazin.

In 1933 membrii bandei locuiau in niste cabine din Red Crown Tourist Court, in Platte City, Missouri. Blanche a iesit sa cumpere mancare si medicamente necesare pentru ingrijirea lui Bonnie, insa a platit cu aur in loc de dolari. Farmacistul de unde cumparase cele necesare l-a anuntat pe seriful Holt Coffey si acesta a pus cabinele sub supraveghere. Coffey fusese atentionat de autoritatile din celelalte regiuni in care banda isi desfasurase activitatea sa fie atent la strainii care ar cauta tratamente pentru arsuri. El a realizat un plan puternic de capturare a bandei, cerand intariri si bazandu-se pe un arsenal important de arme, care includea chiar si o masina blindata. Insa si de aceasta data actiunea s-a soldat cu un esec din partea autoritatilor, mai ales ca banda lui Clyde avea necesarul de munitie intrucat jefuise recent un magazin de arme. Desi au scapat si de aceasta data, consecintele au fost mult mai importante: Buck a fost impuscat in cap iar Blanche aproape a ramas oarba din cauza fragmentelor de sticla care ii intrasera in ochi.
Proscrisii s-au gasit inca o data in situatia de a fi inconjurati de politisti dar si de localnici in 1933 in Dexter, Iowa. Clyde, Bonnie si Jones au reusit sa scape. Buck a fost impuscat inca o data, de data aceasta in spate iar sotia lui a fost din nou ranita de cioburi. Buck a murit cinci zile mai tarziu in spital. Bonnie si Clyde s-au reintalnit si au fost iara la un pas de a fi capturati cand s-au intors in Texas pentru a-si vizita rudele.

In anul 1934 Clyde parea ca va reusi in sfarsit sa-si realizeze marele vis: sa se razbune pe autoritatile texane. El a planuit evadarea lui Henry Methvin si a altor componenti ai bandei care erau inchisi la Departamentul de Corectie din Texas. In urma evadarii, departamentul texan a primit recenzii negative la nivel national, iar de partea cealalta Clyde si-a vazut visul implinit. Aceasta actiune s-a soldat si cu uciderea unui ofiter de la puscarie.
Desi o mare realizare pentru banda lui Clyde, iar pentru el personal indeplinirea scopului suprem pe care si-l fixase cu ani in urma, aceasta evadare a insemnat totodata si condamnarea la moarte. Autoritatile din intreaga tara si-au unit fortele in incercarea de a-i captura pe Bonnie si Clyde. Lee Simpson de la Departamentul de corectie a jurat ca cei care au participat la aceasta actiune vor fi vanati si ucisi. Si s-a tinut de cuvant. Un singur membru al bandei a scapat, Henry Methvin, care a fost lasat in viata facand un targ cu autoritatile pentru a-i denunta pe Bonnie si Clyde.

Autoritatile l-au contactat pe legendarul vanator de oameni Frank A. Hamer, care la acel moment se retrasese din activitate, si l-au convins sa ii urmareasca pe membrii bandei. S-a constituit chiar un departament special in acest scop, care era arondat inchisorii texane si a carui comanda i-a fost oferita lui Hamer.
In aprilie 1934 Clyde si Methvin au ucis doi tineri ofiteri de patrula in apropiere de Grapevine. Un martor ocular a marturisit ca Methvin a fost cel care a tras focurile letale, iar mai tarziu s-a aflat ca tot el a fost cel care a tras primul foc si nemaiavand de ales Clyde a deschis si el focul asupra celui de-al doilea ofiter. Chiar si Methvin a recunoscut ca intentia lui Clyde era de a-i rapi pe cei doi, asa cum mai procedase de atatea ori, si ca Bonnie a incercat sa-i ajute dupa ce au fost raniti. La proces a declarat ca el i-a omorat pe cei doi ofiteri. Uciderea nejustificata a acestora a socat opinia publica, din acest moment incepand cu adevarat exagerarea povestii celor doi. Aceasta intamplare a fost urmata de o alta crima odioasa a carui victima a fost tot un politist, ceea ce a lasat un gust amar opiniei publice care, in ciuda nelegiuirilor, incepuse sa iubeasca acest ciudat cuplu.
Anul 1934 a fost anul in care viata celor doi s-a sfarsit si a inceput conturarea mitului iubirii lor. Urmarirea cuplului a inceput pe 10 februarie 1934, Hamer analizand atent actiunile celor doi, ceea ce i-a permis sa le anticipeze miscarile. A observat ca ei nu au renuntat sa-si viziteze familiile astfel incat la o luna dupa demararea actiunii de capturare si-a dat seama ca vor merge la familia lui Henry Methvin, in Sherevoport, Louisiana, pentru a se reuni cu acesta. Methvin si politistii au ajuns la o intelegere, si au aflat astfel data exacta la care ei urmau sa se intalneasca.

Politistii au planuit o ambuscada si au stat toata ziua la panda, insa cuplul s-a lasat asteptat. Timp de doua zile au pandit din tufisurile aflate de-a lungul soselei, cand cuplul si-a facut in sfarsit aparitia pe 23 mai.

Clyde s-a oprit pe sosea pentru a vorbi cu tatal lui Methvin, care parcase tractorul in acea dimineata pe traseu pentru a-i forta sa opreasca. Mai tarziu au existat marturii care il discriminau pe batran, spunandu-se ca acesta a fost intimidat si chiar fortat sa-i ajute pe politisti.
Ofiterii au deschis focul asupra masinii si in dimineata zilei de 23 mai 1934 Bonnie si Clyde au fost rapusi de gloante, in raportul ce a urmat aproximandu-se ca s-au epuizat 130 de incarcatoare in timpul rafalelor. La ordinul direct si specific al lui Hamer ofiterii nu au folosit avertismente si cei doi urmariti nu au fost somati sa se predea, ci s-a deschis direct focul. Clyde a murit imediat din cauza unei prime impuscaturi direct in cap.
Bonnie insa nu a murit la fel de usor.Ofiterii au declarat ca ea a scos un strigat infiorator in timp ce gloantele se revarsau asupra masinii. Un ofiter declara in raport ca au deschis focul asupra masinii cu automate, chiar inainte ca masina sa ajunga in dreptul lor. Dupa ce acestea s-au golit au folosit pustile si apoi pistoalele. Conform declaratiilor acestuia, masina parea in flacari deoarece din ea iesea fum, si din cauza rafalelor a fost gata sa se rastoarne. In masina s-au descoperit rezerve importante de arme, munitie, si cincisprezece numere de inmatriculare din diferite state. Unele surse spuneau ca Bonnie si Clyde au fost impuscati de mai bine de 50 de ori fiecare, in timp ce alte surse declarau ca au existat aproximativ 25 de rani pe trupurile amandurora.
Cand i s-a cerut sa explice cum se simte dupa ce a omorat o femeie care nu comisese nicio crima, Hamer a declarat: “Imi displace faptul ca am omorat o femeie, mai ales ca era asezata, insa daca nu ar fi fost ea, am fi fost noi.”
Uciderea fara avertisment a celebrului cuplu s-a soldat cu o modificare importanta a legii americane. Astazi in SUA, chiar si in situatii deosebit de periculoase, ofiterii de politie au obligatia sa ii someze pe infractori sa se predea inainte de a recurge la metode extreme.

In anii care au urmat un singur ofiter dintre cei care au participat la ambuscada se pare ca a avut regrete din cauza celor intamplate, sau cel putin a fost singurul care le-a exprimat in mod public. Ofiterii de politie, inclusiv Hamer, si-au insusit o parte din armele descoperite in masina. Au mai fost sustrase si obiecte personale, precum hainele lui Bonnie si un saxofon, care mai tarziu au fost vandute ca suveniruri. Cel care a fost insarcinat cu supravegherea cadavrelor le-a permis oamenilor sa taie bucati din rochia lui Bonnie si suvite din parul ei, care au fost de asemenea vandute. Un ofiter l-a surprins pe un om incercand sa-i taie degetul lui Clyde.
Blanche Barrow si-a scris memoriile intre anii 1933-1939, in timp ce isi executa pedeapsa la penitenciarul din Missouri. Dupa moartea ei, Esther L. Weiser, o buna prietena si executorul testamentului acesteia a descoperit memoriile impachetate intr-o neobisnuita felicitare de Craciun, foarte mare. Mai tarziu ea a incredintat manuscrisul lui John Neal Phillips, care o mai intervievase pe Blanche si cu alte ocazii. Cartea se numeste “My Life with Bonnie and Clyde”.