În SUA, este pusă piatra de temelie a Casei Albe

După ce Statele Unite au devenit independente a început să se pună problema locului unde ar trebui să locuiască președintele ales. Au existat multe discuții dacă președintele ar trebui să locuiască în Nord sau în Sud (de reținut că încă nu existau statele din Vest, ci doar cele 13 state, foste colonii britanice), dacă viitoarea reședință ar trebui să fie de dimensiunea unui palat regal sau doar o casă simplă de protocol. În timpul acestor dezbateri, primul președinte al Statelor Unite a locuit în trei case. Două se aflau în New York iar a treia în Philadelphia, Pennsylvania.

Washington alege un loc pe marginea râului Potomac, la granița dintre Nord și Sud, pentru o viitoare capitală și reședință oficială. Atât Maryland, cât și Virginia au donat teren pentru noua capitală, numită de către George Washington, Districtul Columbia, în onoarea lui Cristofor Columb.

Este important de reținut că Washington D.C este unul dintre singurele orașe din lume care a fost proiectat înainte de a fi construit. Președintele Washington a angajat oameni pentru a planifica un nou oraș; Benjamin Banneker și Andrew Ellicott au făcut hărți ale terenului; Pierre Charles L’Enfant a decis rețeaua stradală. Președintele a fost cel care a decis să pună clădirea Capitolului pe un deal de la un capăt al orașului și reședința președintelui pe un deal la celălalt capăt. Pentru viitoarea reședință a președintelui, Thomas Jefferson a propus organizarea unui concurs, anunțat public în ziarele din întreaga țară. În cele din urmă, James Hoban, un tânăr arhitect de origine irlandeză a fost desemnat căștigător de către membrii comisiei responsabile, câstigând cu un design simplu, dar elegant.

Astfel, pe 13 octombrie 1792, se pune piatra de temelie a construcției pentru care vor fi necesari 8 ani pentru a deveni locuibilă. Deși președintele Washington a supravegheat construcția casei, el nu a trăit niciodată în ea. Abia în 1800, când clădirea a fost aproape finalizată, primii săi locuitori, președintele John Adams și soția sa, Abigail, s-au mutat aici în ultimul an de mandat. Nici clădirea Capitolului nu a fost încă finalizată, iar congresmanii locuiau în pensiuni înconjurate de terenuri agricole. În 1801, când cel de al treilea președinte american, Thomas Jefferson, s-a mutat în ea, majoritatea structurilor exterioare au fost terminate, iar clădirea a devenit cea mai mare casă rezidențială din Statele Unite ale Americii. Pentru mobilare și amenajare fiecare președinte a comandat lucruri speciale. De exemplu, Jefferson a ordonat tapet și mobilier din Franța. Multe dintre aceste obiecte se mai găsesc și astăzi în interiorul reședinței oficiale.

Până să fie numită “Casa Albă”, clădirea a fost numită Palatul Președintelui, apoi Casa Președintelui. În timpul mandatului celui de al patrulea președinte, James Madison, Statele Unite s-au aflat în război cu Anglia. Astfel, în timpul războiului din 1812, pe măsură ce trupele britanice s-au apropiat de Washington, soția lui Madison, Dolley a cerut să fie părăsită reședința pentru un loc mai sigur. Totuși, ea nu a părăsit casa până ce nu s-a asigurat că faimosul portret al lui George Washington nu a fost dat jos și dus într-un loc sigur. Trupele britanice au dat foc clădirii Capitolului și Casei Președintelui. Astăzi, acest tablou este singurul obiect rămas încă de la deschidere. După încheierea războiului, casa a fost reconstruită și zugravită în alb, pentru a acoperi urmele de fum. De aici înainte, oamenii au început să îi spună Casa Albă.