In Tara Romaneasca, Grigore IV Ghica devine Domnul Tarii Romanesti

Grigore IV Ghica, s-a nascut pe 30 iunie 1755 si a incetat din viata la 29 aprilie 1834, la Bucuresti. A ocupat scaunul domnesc al Tarii Romanesti intre 30 iunie 1822 si 29 aprilie 1828, fiind primul domn pamantean dupa Revolutia lui Tudor Vladimirescu.

Inainte de a ocupa scaunul domnesc a fost: mare comis (1793), mare clucer (1796), mare vornic (1799-1800), mare spatar (1810), mare logofat (1806, 1813), mare vistier (1814), mare ban (1817), Ministru de finante (1817-1818 cu intreruperi). A fost de asemenea membru al Eforiei care a reexaminat impozitele si al Eforiei Scoalelor, contribuind la redeschiderea scolii Sf. Sava, sustinand trimiterea in strainate a bursierilor de stat. A condus Casa privegherii (1818-1819) si a sustinut marirea lefilor pandurilor (1819).

A fost acuzat de complot de catre Domnul Ioan Gheorghe Caragea, arestat si exilat (1813), revine in 1814, in tara, domnul oferindu-i functia de vistier, petru a-l atrage de partea sa. L-a sustinut pe Tudor Valdimirescu, ca membru al Comitetului de Ocarmuire (1812).

Ca si domn a urmarit inalturarea boierilor greci, a dispus elaborarea unui regulament de organizare administrativa, stabilind atributiile dregatorilor, iar mai tarziu ale zapciilor si samesilor. A sprijinit dezvoltarea manufacturilor dand scutiri de dari pentru 10-20 ani, a infiintat Casa datoriilor tarii, care se ocupa cu plata datoriilor statului. A organizat serviciul postal, iar in Bucuresti a inlocuit pavajul de stejar cu pavajul de piatra, asezand targul Mosilor intr-un spatiu adecvat, a organizat serviciul de pompieri (cate 20 in fiecare mahala). A obtinut reducerea birului catre Imperiul Otoman. A sprijinit puternic invatamantul si cultura, Scola Sf. Sava a fost redeschisa, sub conducerea lui Ion Heliade Radulescu, a sprijinit infiitarea mai multor scoli particulare in judetele tarii, a fost infiintata Societatea Literara Romana (1827) si Societatea Filarmonica (1833).

In politica externa a urmarit o apropiere de Austria, avand relatii bune cu Imperiul Otoman, cu Rusia existand tensiuni datorita opozitiei acesteia la domniile pamantene. A obtinut in 1826, cu sprijin austriac si rus, retragerea trupelor otomane din tara. Pierde tronul in 1828, o data cu patrunderea trupelor ruse in tara si declansarea Razboiului Ruso-Turc.