În Țara Româneasca, la București, este inaugurat Teatrul Național

Încercări de edificarea a unei clădiri reprezentative pentru Teatrul Național au existat încă din 1836, când “Societatea Filarmonică” condusă de Ion Heliade Radulescu și Ion Cîmpineanu cumpară hanul Câmpinencii. În 1840, “Obșteasca Adunare” propune domnitorului Alexandru Ghica (domnitor al Țării Românești între 12 decembrie 1766 și 28 octombrie 1768) edificarea Teatrului Național pe cheltuiala statului. Domnitorul Gheorghe Bibescu reia ideea înființării teatrului și aprobă noua locație: fostul han Filaret. Locul hanului Filaret a fost ales din mai multe motive: se întindea pâna la mijlocul Podului Mogoșoaiei (azi, Calea Victoriei) și se afla oarecum în centrul orașului; după cutremurul din 1838, hanul suferise pagube importante și trebuia darâmat. In 1840, pe 4 iunie, este aporobata construirea din fonduri publice a edificiului. Intre 1843 si 1847 se organizează mai multe selecții în vederea alegerii unor planuri de construcție pentru teatru. Construcția edificiului începe în 1848, dar este oprită datorită evenimentelor revoluționare. În 1849 se reiau lucrările, iar teatrul este inaugurat în 1852 cu piesa “Zoe sau Amantul împrumutat”, vodevil cu cântece. Clădirea este bombardată în 1944, iar până în 1990, terenul va rămâne viran. Pe locul vechii clădiri a Teatrului Național se află actualmente Hotelul Novotel.