În Țara Românească, la București, în timpul Revoluției de la 1848, Gheorghe Bibescu semnează Constituția – Proclamația de la Islaz și recunoaște noul guvern revoluționar provizoriu

Gheorghe Bibescu (26 aprilie 1804 – 1 iunie 1873), Domn al Țării Românești, între 1 ianuarie 1843 – 13/25 iunie 1848, și descendent direct al domnului Constantin Brâncoveanu, semnează Constituția – Proclamația de la Islaz și recunoaște noul guvern revoluționar provizoriu, format din Nicolae Bălcescu (29 iunie 1819 – 29 noiembrie 1852), secretar de stat pentru afaceri externe, Nicolae Constantin Golescu (1810 – 10 decembrie 1877), secretar de stat pentru afaceri interne, Gheorghe Magheru (8 aprilie 1802 – 23 martie 1880), finanțe, Ion Heliade Rădulescu (6 ianuarie 1802 – 27 aprilie 1872), culte, Ștefan Golescu (1809 – 27 august 1874), justiție, Constantin Kretzulescu, președinte al Consiliului Administrativ, Constantin A. Rosetti (2 iunie 1816 – 8 aprilie 1885), prefectul Poliției Capitalei și Ioan Odobescu (1793 – 1857), șef al Oștirii.

Proclamația și programul de la Islaz a fost citită public pe 9 iunie 1848 de către Ion Heliade Rădulescu, în localitatea Islaz, din județul Romanați (astăzi Teleorman), ea fiind inspirată, în bună măsură, de Declarația franceză a drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789. Cum Gheorghe Bibescu a fost indecis în toată această chestiune, nefiind nici de partea revoluționarilor, dar nici contra lor, va abdica câteva zile mai târziu și va pleca în Transilvania. În Țara Românească, revoluția este înăbușită câteva luni mai târziu, după ce otomanii ocupă Bucureștiul si Craiova.