În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Radio Germania anunță descoperirea gropilor comune de la Katyn

O crimă odioasă: Masacrul de la Katyn, a fost a acțiune a NKVD-ului Sovietic, din anul 1940, prin care un număr de aproximativ 22.000 ofițeri, funcționari și polonezi au fost uciși la ordinul direct al lui Iosif Stalin și cu aprobarea Biroului Politic al PCUS (Partidului Comunist al Uniunii Sovietice).

Pe 13 aprilie, radioul din Berlin a anunțat lumii că:

„A fost găsită o groapă, 28 de metri lungime și 16 metri lățime, umplută cu 12 rânduri de cadavre de ofițeri polonezi, în total peste 3.000 de victime. Acestea erau îmbrăcate complet în uniforme militare, multe victime având mâinile legate, toții având răni provocate prin împușcare în spatele gâtului. Identificarea decedaților nu se va face cu greutate datorită calităților mumificatoare ale solului, dar și datorită faptului că bolșevicii au lăsat asupra victimelor toate documentele de identitate. S-a stabilit deja că printre cei uciși se află Generalul Smorawiński din Lublin.”

Din Comisia Internațională Medicală (de investigare a masacrului din pădurea Katyn) au făcut parte reprezentanți din mai multe țări: Germania (Wilhelm Zietz, președintele comisiei), Franța (André Costedoat, vicepreședinte), Belgia (Reimond Speleers), Bulgaria (Marko Antonov Markov), Cehia (František Hajek), Croația (Eduard Lukas Miloslavić), Danemarca (Helge Tramsen), Elveția (Francois Neville)[3], Finlanda (Arno Saxén), Italia (Vincenzo Mario Palmieri), Olanda (Herman Maximilien de Burlet), România (Alexandru Birkle)[4], Slovacia (František Šubík), Spania (Antonio Piga y Pascual) și Ungaria (Ferenc Orsós).

Guvernul sovietic a respins imediat acuzațiile germane, pretinzând în schimb că prizonierii polonezi au fost asasinați de germani în august 1941. Abia în 1990 Mihail Sergheevici Gorbaciov, admite că URSS este autoarea masacrului de la Katyn.