Soarele rasare la 
Este 
În timpul Primului Război Mondial, are loc un incident armat în gara Chișinău între forțele bolșevice și un grup de voluntari ardeleni
Pe fondul Revoluției bolșevice din Rusia, Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei se găsește în incapacitatea de a controla situația pe teritoriul guberniei unde forțele bolsevice sunt în curs de organizare. Pentru a evita anarhia Basarabia cere sprijin armatei ruse aflate pe frontul român, și în urma răspunsului negativ din partea generalului alb-gardist Dmitri Șcerbaciov, apelează guvernul Brătianu, care la rândul său refuză inițial o implicare a armatei române în Basarabia. Chestiunea este însă reconsiderată, și cu acordul Antantei dar și al Puterilor Centrale, Regatul României găsește conjunctura una favorabilă stăpânirii militare a teritoriului Moldovei Orientale pe fondul separării teritoriului basarabean de Imperiul Rus aflat în dezintegrare. Nu în ultimul rând, România restrânsă acum într-o Moldovă Occidentală amenințată de foame, nu se putea aproviziona ca urmare a anarhiei care punea stăpânire pe teritoriul dintre Prut și Nistru.
Un studiu prealabil de operatții realizat de Ion Antonescu, la acea vreme locotenent-colonel în armata română, prevedea o acțiune surpriză care să ocupe axa de transport Tighina/Bender – Chișinău – Ungheni, înainte de dislocarea unei mari unități peste Prut, în timp ce Chișinăul, pentru a se evita o lovitură de stat bolșevică trebuia preluat de efectivele de grănicieri și voluntari ardeleni(Corpurile Voluntarilor Români din Rusia) care să susțină militar Sfatul Țării.
Voluntarii ardeleni – recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de nationalitate română, organizate pe teritoriul rus, în Ucraina și Siberia -, veniți de la Kiev în dimineața zilei de 6 ianuarie 1918 au fost întâmpinați în gara Chișinau de forțele militare bolșevice din capitala Basarabiei ale „Front-Otdel” – filială a RUMCEROD-ului din Odesa și dezarmați, ceea ce a condus la stoparea avansului și retragerea forțele române de sprijin, formate din 5 batalioane, care ar fi urmat să contribuie la preluarea Chișinăului, conform planului lui Antonescu, dar care au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă. Prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc iar în scurt timp 4 divizii românești au fost dislocate în Basarabia și au forțat retragerea unităților militare bolșevice dincolo de Nistru. Trupele române din Corpul VI Armată au trecut Prutul pe 10 ianuarie 1918, însoțite de comandantul Misiunii Militare Franceze franceze – generalul Henri Mathias Berthelot, deci în baza unei înțelegeri între Aliați. Pe data de 13 ianuarie Divizia 11 Infanterie a generalului Ernest Broșteanu a intrat în Chișinău, ultimii jefuitori părăsind orașul pe 16 ianuarie.
Dorința unora dintre membrii Sfatului Țării, precum Ion Inculeț sau Pantelimon Erhan, de a stopa intarea Armatei Române în Basarabia, solicitând doar prezența unor trupe ruse, rămâne în continuare un subiect de dispută pentru istorici, în condițiile în care orientarea politică a celor doi era una de stânga, inițial optând pentru o republică fie independentă fie drept parte autonomă a unei Federații Ruse. Cert este că în 1940, cu puțin timp înainte de moarte, Ion Inculeț, referindu-se la soarta Basarabiei și Unirea din 1918, spunea:
Basarabia a fost smulsă din trupul Moldovei prin forță, cu călcarea oricărui drept și a oricărei dreptăți, în anul 1812. Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române ân toate dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani a durat prigonirea de către Rusia țaristă – o sută de ani a durat cu dârzenie rezistența acestui minunat popor moldovean dintre Prut și Nistru pentru conservarea limbei, pentru păstrarea ființei naționale. Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al conștiinței naționale. Și odată ce împrejurările deveneau favorabile, acest foc se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult din piedicile ce erau puse la în calea Unirei cu toți românii.
Surse:
*ro.wikipedia.org/Incidentul_armat_din_gara_Chișinău_din_6_ianuarie_1918