În timpul Primului Razboi Mondial, Armata Română începe Operația de apărare de pe frontul de sud

Operația de apărare a Armatei Române de pe frontul de sud a debutat în același timp cu Operația de Ofensivă a Armatei Române în Transilvania, având ca scop tocmai garantarea libertății de acțiune a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea aliniamentului fluviului Dunărea și desfășurarea unei acțiuni ofensive cu caracter limitat pentru atingerea aliniamentului Rusciuk – Șumla – Varna. La începutul operației pe frontul de sud se afla Armata a 3-a, aflată sub comanda Generalului Mihail Aslan, cu un efectiv total de 142.523 de oameni. Aceasta urma să fie sprijinită și de Corpul 47 Armată rus, aflat sub comanda Generalului generalul Andrei Zaloncicovski format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni, ajunși însă cu întârziere. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia și în Dobrogea, ca și eșecul Operației de la Flămânda au pus România într-o situație strategică dezavantajoasă, care a condus la pierdera Bătăliei pentru Transilvania și într-un timp extrem de scurt, la pierderea a două treimi din teritoriul național. Campania de pe frontul de sud se încheie pe 3 ianuarie 1917 cu victoria forțelor Puterilor Centrale.