În timpul Primului Război Mondial, Imperiul Otoman semnează armistițiul din Mudros cu Antanta, punând capăt participării Otomane la război

Armistițiul din Mudros, încheiat la 30 octombrie 1918, a pus capăt ostilităților armate din Orientul Mijlociu între Imperiul Otoman și Aliații din Primul Război Mondial, a doua zi, la prânz. Armistițiul a fost semnat de către Ministrul Otoman al afacerilor maritime Rauf Bey și amiralul britanic Somerset Arthur Gough-Calthorpe, aflat la bordul HMS Agamemnon, în portul Moudros, pe insula grecească Lemnos.

Armistițiul prevedea predarea garnizoanelor otomane rămase în afara Anatoliei, ocuparea Strâmtorilor Dardanele și Bosfor de către aliați, precum și dreptul de a ocupa orice teritoriu otoman, în cazul unor “tulburări” capabile să amenințe securitatea trupelor aliate. Armata otomană, inclusiv forțele aeriene otomane, a fost demobilizată și toate porturile, căile ferate și alte puncte strategice au fost puse la dispoziția Aliaților. În Caucaz, otomanii trebuiau să se retragă în granițele dinainte de războiul dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus.

Armistițiul a fost urmat de ocupația Constantinopolului (Istanbul) și de împărțirea ulterioară a Imperiului Otoman. Tratatul de la Sèvres (10 august 1920), semnat în urma Primului Război Mondial, nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul Otoman de la Istanbul(Parlamentul otoman a fost desființat de Aliați la 11 aprilie 1920 din cauza opoziției copleșitoare a parlamentarilor turci la dispozițiile discutate în Sèvres). Mai târziu Tratatul de la Sèvres a fost înlocuit de Tratatul de la Lausanne (24 iulie 1923) ca urmare a victoriei turcești în războiul de independență turc (1919-1922), condus de Marea Adunare Națională a Turciei la Ankara (înființată la 23 aprilie 1920 de Mustafa Kemal Pasha și urmașii săi, inclusiv colegii săi din armata otomană desființată, și numeroși foști parlamentari ai parlamentului otoman desființat din Istanbul).