În timpul Primului Război Mondial începe Bătălia de la Cașin, dintre armatele Puterilor Centrale și Armata Română

Bătălia de la Cașin a fost o confruntare militară din timpul Primului Război Mondial, dintre armata austro-ungaro-germană și armatele româno-ruse, care a avut loc în Munții Moldovei de Sud, între 22 și 31 decembrie 1916, fiind parte a acțiunilor militare care au avut ca scop stabilizarea frontului pe Siret. Bătălia a constat dintr-un atac al forțelor austro-ungaro-germane, dorit pe întreg aliniamentul fortelor româno-ruse, de la Pasul Ghimeș până în regiunea Vrancei, dar desfășurat doar în zona de centru a dispozitivului de apărare român. Atacul eșuează, fiind respins de armata româno-rusă, iar în 30 decembrie are loc un contraatac al trupelor româno-ruse la Măgura Cașinului. Atacul duce la ocuparea cotelor 1125 și 1167. Bătălia se încheie fără niciun rezultat pentru forțele Puterilor Centrale. Forțele române au fost conduse de generalul Eremia Grigorescu și colonelul Alexandru D. Sturdza, acesta din urmă părăsind comanda și dezertând la inamic în data de 6 februarie 1917. Forțele ruse aliate au fost conduse de generalul Vladimir Ivanovici Sokolov iar forțele austro-germane au fost conduse de generalii Eugen Ritter von Zoellner, Edwin Sunkel și Georg Thumb von Neuburg.