În Transilvania, la Alba Iulia, este ales Marele Sfat Național Român din Transilvania, de către participanții la Marea Adunarea Națională

În cadrul Marii Adunări Naționale din 1 decembrie 1918, Alexandru Vaida-Voevod, vicepreședinte al Partidului Național Român și deputat al românilor în Parlamentul de la Budapesta, a propus ca Marele Sfat Național să fie compus din 250 de membri, dintre care 200 aleși în acea ședință și 50 ulterior, prin cooptare. După acceptul adunării, a fost citită lista ce conținea cele 200 de nume (după unele surse, este vorba despre un număr mai mare decât cel propus: 210 sau 212), pe care Adunarea a votat-o în unanimitate. Marele Sfat Național, fost instituit, potrivit articolului al IX-lea al Rezoluției Adunării Naționale de la Alba Iulia: „pentru conducerea mai departe a afacerilor Națiunii Române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”. Cele mai importante acte normative adoptate de către Marele Sfat, au fost cel privitor la Legea electorală și Legea reformei agrare, care au fost transformate în Decrete legi de către Guvernul României Mari. Marele Sfat Național Român a fost dizolvat de facto pe 11 august 1919, după încheierea celei de-a 21-a și ultima ședință a sa, iar de jure pe 20 noiembrie 1919, la întâlnirea Corpurilor Legiuitoare ale României Mari, rezultate în urma primelor alegeri din România Mare de după unire.