În Transilvania, la Blaj, sunt fondate primele școli în limba română

Școlile din Blaj au fost constituite sub patronajul Bisericii Române Unite cu Roma (Biserica Greco-Catolică), constituind nucleul viitorului seminar și gimnaziu din Blaj. Datorită acestor școli Blajul va fi supranumit “Mica Romă”. Inițiativele de fondare a unor școli românești, încep de la marele luptător pentru drepturile poporului român din Transilvania, Episcopul martir Inocențiu Micu-Klein (1692 – 22 septembrie 1768) care adresează Împăratului Carol al VI-lea, o serie de memorii cerând înlăturarea discriminărilor și nedreptăților ce se făceau românilor. Într-un memoriu din 1732, episcopul arată necesitatea imperioasă a înființării de școli pentru “fiii neamului nostru”. Dupa surghiunirea episcopului Inocențiu, urmașul său la conducerea Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică), episcopul Petru Pavel Aron (1709 – 9 martie 1764) înființează, printr-un document din 11 octombrie 1754, școlile din Blaj pe care le numește metaforic “fântăni ale darurilor”. Este vorba, pentru inceput, de trei școli: Școala de obște (elementară) – pentru învățarea citirii, scrierii, socotirii și “cântării” în limba română, “nici o plată de la ucenici așteptându-se”, Școala latinească (de grad mediu) care va deveni gimnaziu și liceu și Școala de preoție, mai târziu seminar, apoi Academie Teologică. Școlile erau frecventate de fiii țăranilor iobagi români și ai oamenilor săraci de la orașe. Primul profesor care și-a ținut cursurile în limba română a fost Simion Bărnuțiu. De pe băncile Școlilor din Blaj, au absolvit, următorii membrii ai Academiei Române: Nicolae Densușianu, Ion Bianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclișanu, Gheorghe Suciu, Octavian Fodor, Emil Negruțiu.