În urma unui naufragiu, primii englezi ajung în Bermuda

Bermuda a fost întâmplător descoperită în 1502 de Jan de Bermudez, căpitan pe corabia La Garza, parte dintr-o flotă spaniolă care naviga din Cadiz spre Mexic. În 1515 s-a întors în Bermuda, pentru a lăsa pe insulă o duzină de suine, pentru orice marinari nefericiți care ar fi putut naufragia acolo și ar fi avut nevoie de hrană. Prima reprezentare cartografică apare în 1511, într-un volum spaniol publicat de Peter Martyr, care reprezanta noile teritorii descoperite de Spania în Caraibe. La Bermudas, numită atunci și Garza, era reprezentată mult la Nord de Caraibe. În 1543, Bermuda apare și pe o harta a lumii publicată de francezi.

Din cauza dimensiunilor reduse însă, insula a rămas nelocuită, cu excepția celor câțiva marinari naufragiați acolo de-a lungul timpului, și necolonizată până în 1609, când în urma unei furtuni puternice, corabia engleză Sea Venture, prima navă construită pentru a transporta emigranți, parte din flota Companiei Virginiei, care urma să aducă provizii noii colonii engleze Jamestown din Virginia, a eșuat pe tărmul insulei. Acest naufragiu este considerat a fi sursa de insirație pentru piesa The Tempest (Furtuna) scrisă de William Shakespeare.

Pe 2 iunie 1609, Sir George Somers a pornit la bordul vasului Sea Venture, noua navă amiral a Companiei Virginiei, în fruntea unei flote de 9 nave încărcate cu coloniști, alimente și alte provizii pentru noua colonie engleză din Jamestown, Virginia. Somers mai navigase în trecut atât alături de Sir Francis Drake, cât și alături de Sir Walter Raleigh, deci avea experiență pe mare. Însă pe 24 iulie, flota sa a fost prinsă într-o puternică furtună, iar Sea Venture s-a îndepărtat de restul grupului. După ce s-a luptat mai multe zile cu furtuna, pe 28 iulie, bucuros că a reperat pământ la orizont, Somers a condus deliberat nava sa care începuse să ia apă la bord datorită unui defect de fabricație, spre țărm pentru a preveni scufundarea, salvând astfel viața oamenilor de la bord: 150 de coloniști și marinari – printre care și funcționari ai Companii Virginiei precum Sir Thomas Gates, Christopher Newport, Sylvester Jordain, Stephen Hopkins, William Strachey -, și un câine. Supraviețuitorii au petrecut nouă luni pe insula Bermuda, timp în care au construit două nave noi din lemn de cedru: Deliverance, de 80 de tone și lungă de 12 m și Patience, de 30 de tone și 8.8 m. Sea Venture a fost debarasată de toate piesele și materialele utile iar resturile sale au fost în cele din urmă înghitite de valuri. Două din tunurile sale au fost salvate și folosite ulterior pentru fortificarea și apărarea insulei. Pe 10 mai, supraviețuitorii au pornit cu cele două nave spre Jamestown, unde au ajuns pe 8 iunie 1610. Christopher Carter și Edward Waters  au fost lăsați pe insulă, ultimul fiind acuzat de crimă. Cei doi au reușit să mai convingă un membru al echipajului să rămână cu ei, pe Edward Chard. Patru coloniști au murit în decursul celor nouă luni, printre ei și fiica de câteva luni, născută pe insulă, a lui John Rolfe. Mai târziu, nevasta lui Rolfe va muri la Jamestown, iar Rolfe se va recăsători cu Pocahontas, fiica principalei căpetenii amerindiene locale. Când au ajuns în Jamestown, au găsit colonia aproape anihilată și doar 60 de supraviețuitori care erau și ei în pragul morții datorită inaniției. Porcii aduși din Bermuda au salvat coloniștii de la foamete până ce Lord De La Warre a ajuns acolo cu provizii suplimentare. Somers s-a întors cu Patience, în iunie, în Bermuda, pentru a duce mai mulți porci și alte fructe în Jamestown și i-a găsit pe Carter, Waters și Chard în viață. A murit însă la scurt timp pe insulă, pe 9 noiembrie 1610, la 56 de ani. Legenda spune că a iubit atât de mult Bermuda încât a cerut ca inima lui să fie îngropată acolo. Corpul său a fost însă recuperat de nepotul său, căpitanul Matthew Somers, și dus în Anglia unde a fost înmormântat la Dorset. Carter, Waters și Chard, numiți și “cei trei regi din Bermuda” au “condus” insula până în 1612.

În 1612, Charta Companiei Virginiei a fost extinsă oficial pentru a include Bermuda și 60 de coloniști au fost trimiși pentru a coloniza insula la bordul navei Plough, sub comanda lui Sir Richard Moore, numit primul guvernator. Împreună cu “cei trei regi din Bermuda” ei au început construcția orașului St. George (inițial numit Noua Londră), prima capitală a insulei care va deveni cel mai vechi oraș englez continuu locuit din Lumea Nouă, în timp ce Bemuda rămâne cel mai vechi teritoriu britanic de peste mări. În decursul următoarelor 7 decenii, Bermuda s-a luptat pentru a dezvolta o economie viabilă. Compania Virginiei, găsind colonia neprofitabilă, a înmânat administrația ei Coroanei, în 1614. Astfel, în 1615, Coroana a acordat o nouă Chartă noii Companii a Insulelor Somers. Acționarii noi Companii au condus colonia până în 1684, când a fost dizolvată. Guvernarea reprezentativă fusese introdusă în Bermuda din 1620, când Adunarea sa Reprezentativă a ținut prima sesiune de lucrări, devenind astfel o colonie auto-guvernantă.

Surse:

^{www.encyclopediavirginia.org/Somers_Sir_George_1554-1610}

^{www.bbc.com/news/world-latin-america}

^{www.bermuda4u.com/essential/history}

^{en.wikipedia.org/wiki/George_Somers}

^{en.wikipedia.org/wiki/Sea_Venture}

^{www.bermuda-online.org/history.htm}

^{en.wikipedia.org/wiki/History_of_Bermuda}

^{www.bermuda-online.org/history.htm}