Iulia Hasdeu – o inteligență sclipitoare și un talent deosebit

Aripile Iuliei Hasdeu care încercau a o purta, ca și de atâtea ori, spre lecturi de poveste, inima ei curată, visele ei frumoase se frâng pentru totdeauna în 29 septembrie 1888. Nu împlinise nici 19 ani(data nașterii 14 noiembrie 1869). Era și singurul copil al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și al soției sale, Iulia Hasdeu.

Oricine a cunoscut-o în primii ei ani de viață trebuie să fi sesizat semnele genialității sale ce ar fi urmat să se împlinească în perioada maturității depline. Din păcate nu a apucat acel timp. La numai trei ani știa să citească. Peste încă cinci ani vorbea limbile franceză, germană și engleză. Încheie cursurile primare și secundare nu în limitele de timp obișnuite, firești, ci mai repede. Va pleca în Franța însoțită de mama sa. Ia bacalaureatul la Sorbona. Urmează cursurile Facultății de Litere și, în aceeași vreme, cursurile de la Ecole de Hautes Etudes.

Învățătura și creația erau pentru ea bucurii, nu o povară. Studiul său, mereu aprofundat, se îndreaptă către latină și greacă, către scrierile antice și moderne, istorie, filosofie, pictură, muzică, creațiile populare. Scrie versuri, proză, teatru, eseuri, cugetări. Elaborează mai multe proiecte literare(comedii, romane, isotrie și tradiții românești). Pe când se va afla în viață i se tipăresc doar patru poezii. Era foarte exigentă cu ea însăși, tot îmbunătățindu-și creațiile. Așa se face că nu puține din scrierile sale au rămas în manuscris. În 1887 apar primele semne de ftizie. În 1888 urma să-și susțină licența și pregătea teza despre filosofia nescrisă a românilor. Din păcate, venise vremea sfârșitului ei. Se stingea Iulia Hasdeu – o minte neobișnuita, cu vaste cunoștințe acumulate într-un atât de scurt tim, cu scrieri în varii domenii, a căror valoare de nimeni pusă sub semnul îndoielii.

De opera sa, de editura scrierilor sale se va preocupa mai întâi părintele său, apoi, printre alții, Crina Decusară-Bocșan.

Dacă ar fi să sintetizăm în doar un cuvânt felul ei de a fi și în viața sa(Doamne, atât de scurtă!) și în scrierile sale, acesta credem că ar fi – puritatea.