Napoelon abdica la Fountainebleau. I se asigura suveranitatea pe Insula Elba si o pensie din partea guvernului francez. Ii este permisa mentinerea titlului de imparat

“Cum Puterile Aliate au declarat ca Napoleon este singurul obstacol pentru restabilirea pacii in Europa, imparatul Napoleon, credincios juramantului sau, declara ca renunta, pentru el si mostenitorii sai, la tronul Frantei si al Italiei, si ca nu exista niciun sacrificiu personal, chiar si cel al vietii sale, pe care el sa nu fie gata sa il faca in interesul Frantei. Semnat la palatul de la Fontainebleau, 11 aprilie 1814” – Actul abdicarii lui Napoleon

In urma abdicarii, a fost exilat de puterile aliate, pe insula Elba, la cativa km de coasta toscana si cea corsicana. I s-a dat suveranitatea insulei si i s-a permis sa pastreze titlul de imparat. Sotia si fiul sau s-au refugiat in Austria. A incercat sa se sinucida cu o pastila pe care o avea la el inca de la retragerea de la Moscova. Potenta pastilei a slabit astfel a supravietuit exilului.

In primele cateva luni de exil pe Elba a creat o mica flota si o armata, a dezvoltat minele de fier, a supravegheta constructia de drumuri noi, a emis decrete privind modernizarea agriculturii, a revizuit sistemul juridic si educational al insulei.

Afla ca fosta sa sotie, Josephine a murit in Franta. Este devastat, se inchide in camera timp de doua zile.

Parvenindu-i zvonuri cum ca era pe cale sa fie exilat pe o insula indepartata din Oceanul Atlantic, separat de sotie si fiu, si cu indemnizatia garantata prin Tratatul de la Fontainebleau taiata, Napoleon decide sa fuga de pe Elba, pe 26 februarie 1815, cu 700 de oameni sub comanda lui. Doua zile mai tarziu ajunge pe continent si se indreapta spre nord.

Este interceptat de regimentele trimise pe 7 martie 1815. Abordeaza singur regimentul, descalecand, intrand in raza de foc de arma si strigand soldatilor:

“Iata-ma. Ucideti-va imparatul, daca doriti!”

Soldatii au raspuns”

„Vive L’Empereur!“