Soarele rasare la 
Este 
Numele lui Dixie Bull, cel care va deveni primul pirat care va ataca navele engleze în apele din New England, apare pe un titlu de concesiune emis la Warwick House
Singurele mărturii despre Dixie Bull, cel care a rămas în istorie drept primul pirat din istoria Noii Anglii care a atacat nave engleze, ne-au ajuns din jurnalele unor contemporani ai acestuia, respectiv John Winthrop, William Bradford și căpitanul Roger Clap. Din puținele documente știm că Dixie Bull trăia la Londra în 1631. În 1631, sau 1632 după alte surse, a ajuns la Boston, în Colonia Massachusetts, recent înființată, și a locuit acolo câteva luni. Se pare că tânărul ar fi fost trimis în America de Sir Ferdinando Gorges. Ceea ce știm este că Dixie Bull este menționat împreună cu Gorges pe titlul de concesiune al unui teren din York, Maine, datat 2 decembrie 1631. Trăgându-se dintr-o familie engleză extrem de respectabilă, el este descris ca fiind un om cu predispoziție spre aventură, care în scurt timp s-a transformat într-o predispoziție pentru piraterie, datorită francezilor. Originar din Huntingdon, Cambridgeshire, și-a urmat ucenicia în cojocărie la fratele său mai mare Seth, începând cu 1627, dar nu și-a finalizat cei 9 ani de pregătire.
La scurt timp după ce a ajuns în Noua Anglie, Dixie Bull s-a apucat de negoț cu piei și blănuri de castor, părând să se bucure de această nouă viață bazată pe relații de schimb cu indienii. Cum activitatea sa l-a purtat în susul și josul coastei din Maine, a ajuns rapid cunoscut în întreaga regiune. Un prieten al coloniștilor care s-au instalat în diverse locuri din ținut, el s-a înțeles bine și cu toți indienii. Postul de comerț de la Penobscot Bay al peregrinilor englezi era unul dintre locurile în care revenea întotdeauna cu plăcere. Întreaga situație se va schimba însa după un atac al unor francezi asupra postului de la Penobscot Bay. La puțin timp după acest atac, în iunie 1632, în timp ce se îndrepta spre Penobscot Bay, Dixie Bull s-a întâlnit cu o șalupă franceză, iar în urma confruntării, și-a pierdut ambarcațiunea și mărfurile.
Nereușind să obțină nici o compensație pentru pierderea sa din partea administrație engleze, Bull a încercat să se răzbune pe francezii care l-au atacat atât pe el cât și pe peregrinii englezi. El a organizat o mica bandă formată din 15 englezi și a navigat pe coasta nord-estică, în speranța de a prinde niște nave franceze pentru a-și acoperi paguba. Cum însă vara era pe sfârșite, zilele deveneau tot mai scurte și proviziile tot mai puține, căpitanul Dixie Bull a înțeles că trebuie să ia niște măsuri. Următoarea sa mutare avea să îl transforme în primul pirat din istoria Noii Anglii. Dând peste șalupele unor negustori englezi lipsiți de apărare din apropiere, el a capturat toate proviziile pe care le-a găsit și i-a forțat pe unii dintre bărbați să se alăture cetei sale de pirați.
Cu forțe proaspete, Dixie Bull a navigat spre portul Pemaquid, centrul comerțului cu piei și blănuri din Maine, unde a prădat așezarea de acolo, fără a întâmpina o rezistență serioasă. Banda sa a încărcat la bordul șalupei lor, mărfurile și bunurile furate în valoare de mai mult de 500 de lire, lăsându-i pe localnici buimăciți. Doar câțiva aparători s-au îndreptat spre șalupă în timp ce aceasta se pregătea să ridice ancora și au reușit să îl rănească mortal pe secundul lui Bull. Moartea acestuia a cauzat panică printre restul piraților, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre ei nu fusese până atunci membru al vreunui echipaj de pirați iar aceasta era prima vărsare de sânge la care erau părtași. Datorită faptului că s-a încumetat să atace o așezare păzită, Dixie Bull și-a câștigat faima de pirat “înfricoșător”.
Vestea despre trecerea la piraterie a lui Dixie Bull a ajuns la Boston printr-o depeșă trimisă de capitanul Walter Neal din Piscataqua guvernatorului John Winthrop, în care acesta descria incidentele care au condus la transformarea lui Bull. Neal îi cerea lui Winthrop și să îi trimită o ambarcațiune înarmată și cu 20 de oameni la bord, în susul coastei spre Piscataqua, astăzi Portsmouth, New Hampshire unde întăririle aveau să fie așteptate de alți coloniști aflați în cautarea lui Dixie Bull. După ce oficialitățile au întâmpinat probleme în organizarea acestei expediții și vremea le-a fost potrivnică. Mai întâi a început sa ningă, apoi a urmat un val de aer rece, iar într-un final, vânturile puternice au împiedicat navigația. Samuel Maverick a fost numit conducătorul expediției.
Într-un târziu, la sfârșitul lui noiembrie, expediția a reușit să părăsească portul Boston. O șalupă bine înarmată și cu 20 de bărbați puternici la bord, a plecat în căutarea lui Dixie Bull. După ce au ajuns la Pemaquid, lor li s-a alăturat alte 4 nave bine înarmate. Însă vremea rea le-a oprit, din nou, înaintarea. De notat că aceasta a fost prima flotă ostilă din Noua Anglie, deși eforturile acestor bravi bărbați au rămas făra nici o urmare. După săptămâni de căutări, nu reușiseră să dea de urma lui Dixie Bull, iar într-un final flota s-a întors la Boston și Piscataqua. După ce fiecare membru al echipajului si-a primit plata, bărbații s-au întors la casele și afacerile lor. În februarie 1633, trei dezertori din echipajul lui Dixie Bull s-au întors la casele lor. Ei au spus că Dixie Bull părăsise acele ape pentru totdeauna, plecând să lupte în schimb pentru francezi. Într-o notiță din jurnalul guvernatorului John Winthrop, doi ani mai târziu, acesta se declară de aceeași părere. Alții credeau însă că Dixie s-ar fi întors în Anglia, unde fie a afost executat, fie a întâlnit o moarte violentă. Cea mai plauzibilă ipoteză e cea a reîntoarcerii în Anglia, căci în 1648, un Dixie Bull, apare ca membru al “Worshipful Company of Skinners”, o asociație a celor implicați în comerțul cu piei și blănuri din Londra. Pe de altă parte, coloniștii din America nu au mai avut nici o veste despre cel care a rămas în istorie ca primul pirat al Noii Anglii, acesta rămânând doar eroul unor faimoase balade si legende.
Surse:
Pirates and buccaneers of the Atlantic Coast, by Edward Rowe Snow, Boston, Yankee Pub. Co, 1944, pages 138-144
America and West Indies: March 1632, Calendar of State Papers Colonial, America and West Indies: Volume 1, 1574-1660. Originally published by Her Majesty’s Stationery Office, London, 1860.