Soarele rasare la 
Este 
O delegație numeroasă a reprezentanților Ligii Nobililor înaintează Margaretei de Parma, guvernator al provinciilor Țărilor de Jos, o petiție pentru apărarea drepturilor și libertăților olandezilor împotriva despotismului civil și religios al lui Filip al II-lea al Spaniei
În 1566 mai mulți nobili olandezi se alătură unei ligi solemne, care va rămâne cunoscută sub numele de Compromisul nobililor, în fruntea căreia se aflau Ludovic de Nassau și Hendrick van Brederode. Ei căutau apărarea drepturilor și libertăților olandezilor împotriva despotismului civil și religios al lui Filip al II-lea al Spaniei, iar pe 5 aprilie 1566, obținând aprobarea confederaților, realizează o petiție de plângeri adresată Margaretei, ducesă de Parma, guvernator al Țărilor de Jos Habsburgice (parte din nordul Franței și Belgia de astăzi, Olanda și Luxemburg organizate în 17 provincii, care, în secolul XV, au fost moștenite, cumpărate sau cucerite de ducii de Burgundia și moștenite mai apoi de Carol Quintul) care acționa ca regentă în numele fratelui său vitreg, regele Filip al II-lea al Spaniei.
Ludovic de Nassau și Hendrick van Brederode, însoțiți de aproximativ 250 de nobili s-au deplasat spre palatul regentei pentru a prezenta petiția. Alarmată de apariția unui grup atât de numeros la porțile palatului, este liniștită de unul dintre consilierii săi, Carol de Berlaymont, cu următoarele cuvinte care vor ramâne în istorie: “Nu aveți de ce să vă temeți, Doamnă. Sunt doar niște cerșetori.”
Acest apelativ nu va fi uitat de nobili și trei luni mai târziu, cu ocazia unui discurs ținut în fața a 300 de confederați, Brederode declara că dacă se dovedește necesar, toți sunt gata să devină cerșetori în numele cauzei lor. De aici, deci, numele asumat al confederației care va face din emblema cerșetorilor – punga și castronul -, un titlu de glorie al patrioților olandezi. Însemnele cerșetorilor vor fi purtate la pălării sau centuri, o monedă îl va înfățisa pe o parte pe regele Filip al II-lea al Spanie, iar pe cealaltă parte două mâini strânse și inscripța “Loial Regelui până la purtarea pungii de cerșetor”. Ducele de Alba va câștiga o primă bătălie, zdrobind această ligă inițială a “cerșetorilor”, dar în final războiul va fi câștigat de “cerșetorii” care au rămas fideli principiilor mobilizatoare. Cerșetorii olandezi ai mărilor vor avea un aport semnificativ în Războiul de Independență al Olandei, reprezentând baza viitoarei marine olandeze.
Textul petiție scoate în evidență faptul că rebeliune olandeză nu a pornit inițial ca o mișcare de independență. Nu s-a dorit inițial ieșirea de sub Coroana Spaniolă, ci doar respectarea libertății religioase, în primul rând, și oprirea persecuțiilor religioase.
Textul petiție:
Toți cei care vor vedea aceste rânduri, să știe că noi, cei care ne-am pus semnătura mai jos, am aflat, primind asigurările adecvate, că o serie de străini, bărbați făra orice urmă de preocupare pentru prosperitatea si bunăstarea Țărilor de Jos, făra nici o grijă față de cinsitirea gloriei lui Dumnezeu sau față de interesul public, preocupați doar de satisfacerea propriilor ambiții și câștiguri materiale, chiar și în detrimentul regelui și al subiecțiilor săi, deși au pledat în mod fals, cu mult zel, pentru apărarea credinței catolice și pentru uniunea poporului – au reușit totuși să câștige încrederea Majestății Sale prin învățături false, convingâdu-l chiar în contradicție cu jurămintele sale și a speranței pe care mereu ne-a insuflat-o, nu doar să se abțină de la moderarea edictelor deja emise în privința chestiunilor religioase, ci chiar să le întăreasca prin introducerea Inchiziției, în toată puterea ei, printre noi. Această Inchiziție, nelegiuită și contrară tuturor legilor lui Dumnezeu și ale oamenilor, în barbaritatea sa, a depășit limitele celor mai rele practici ale tiranilor, aducând o mare dezonoarea numelui Domnului și dezolare și ruină în toate provinciile Țărilor de Jos. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât, sub girul minciunilor pline de ipocrizie ale unora, nu a făcut altceva decât să distrugă legea și ordinea publică și toată echitatea, slăbind complet sancțiunile și respectul față de vechile legi și obiceiuri respectate din timpuri imemoriale, lipsind Țările de Jos de orice libertate de exprimare, eliminând toate străvechile privilegii, libertăți și imunități, astfel că nu doar burghezia și oamenii obișnuiți au fost aduși în mizerie și transformați în veșnici sclavi ai inchizitorilor, bărbați lipsiți de orice calitate, dar chiar magistrații, oficialii și întreaga nobilime a fost obligată să se supună milei, cererilor și căutărilor lor, expunând astfel, într-un final, pe fiecare supus al majestății sale riscului de a-și pierde viața și agoniseala. Nu doar onoarea lui Dumnezeu și a Bisericii Catolice (pe care aceștia pretind că o apără) este grav afectată, dar și suveranitatea Majestătii Sale Regele, conducătorul nostru, este prejudiciată; există pericolul pierderii întregii Țări, deoarece astfel afacerile vor stagna, negoțul va fi abandonat, garnizoanele din orașele de frontieră vor fi neglijate în timp ce poporul va fi incitat la răzvrătire. Într-un cuvânt, nimic bun nu ar putea ieși din aceasta, ci doar o oribilă neorânuială și turbulențe peste tot. După ce am cântărit cu atenție și considerație toate acestea, am hotărât că chemarea noastră este o datorie față de Majestatea Sa, ai cărui credincioși vasali suntem și, mai ales ca oameni de bună credință, dorim să venim în ajutorul Majestătii Sale, oferindu-ne prompt serviciul și dorind a ajuta la menținerea autorității și măreției sale și la asigurarea siguranței și bunăstării țării. Am ajuns însă la convingerea că nu ne putem îndeplini datoria decât dacă eliminăm aceste greșeli, în același timp în care ne îngrijim de siguranța proprietății și persoanelor noastre, astfel încât să nu devenim o pradă pentru cei care doresc să de îmbogățească pe cheltuiala sângelui și a bunurilor noastre sub pretextul religiei. Din aceste motive am decis să formăm o sfântă și dreaptă confederație și alianță prin care promitem să ne legăm, sub jurământ solemn, pentru a preveni recepția sau introducerea acestei Inchiziții în orice fel s-ar arăta ea, vizibil sau ascuns, sub orice pretext sau sub orice formă s-ar prezenta ea, indiferent că se cheamă inchiziție, încercare, edict sau altfel, pentru a extirpa și eradica complet această cauză și mamă a tuturor tulburărilor și nedreptăților. Avem în fața ochilor noștri, ca exemplu, poporul din Regatul Neapole, care au respins-o, spre marea ușurare și liniște a întregii țări. Cu toate acestea, noi protestăm cu bună credința în fața lui Dumnezeu și a oamenilor și nu cautăm nimic care ar putea, într-o formă sau alta, să aducă atingere onoarei lui Dumnezeu sau care să conducă la diminuarea măreției majestății sale Regelui acestor țări, din contră, singurul nostru scop este de a-l păstra pe rege și de a prezerva legea și ordinea, rezistând în cel mai bun mod cu putința oricăror încercări de răzvrătire, tumultului, monopolului, partizanatului diverselor facțiuni. Am promis și am jurat și ne întărim din nou acum legământul de a păstra această alianță, sacră și inviolabilă, pentru toate timpurile care vor urma, fără oprire, atât timp cât noi vom trăi. Dumnezeu stă martor conștiinței noastre, că nici în gând, nici în fapte, nici direct, nici indirect, nu vom încălca sub nicio formă, cu bună știința sau involuntar jurământul nostru față de confederație. Și, pentru a ratifica această alianța și confederație și pentru a-i conferi stabilitate și fermitate pentru totdeauna, ne-am pormis și promitem unii altora întreaga noastră disponibilitate, trupurile și bunurile noastre, ca frați credinciosi, ne dăm mâna pentru ca nici unul dintre noi sau confederații noștri să nu fie cercetat, hărțuit, molestat sau persecutat sub nici o formă, datorită aderării la această cauză, fie că e vorba de proprietatea noastă, fie că e vorba de viața noastră, de către Inchiziție sau pe baza oricăror edicte care o favorizează. Și, în situația în care oricine, sub orice formă, ar încerca o formă de molestare sau persecuție asupra oricărui frate al nostru sau aliat, am promis și am jurat, și promitem și jurăm din nou, să îi venim în ajutor chiar cu prețul vieții și al bunurilor noastre, cu tot ce putem, făra a cruța nimic, evitând orice subterfugiu sau ezitare, ca și cum ar fi vorba de propria persoană; cu mențiunea clară că înțelegem că nu vom fi în niciun fel exonerați sau absolviți de această îndatorire doar pentru că acei agresori vor încerca să își acopere persecuțiile sub diverse pretexte (de exemplu, în cazul în care se susține că aceste măsuri sunt luate doar pentru a pedepsi rebeliunea sau altele asemenea) până ce probe clare care să demonstreze aceste motive nu ne vor fi aduse. Menținem această poziție cu atât mai mult cu cât considerăm că în astfel de cazuri nu se poate pretinde că această rebeliune ar fi o crimă, în condițiile în care cauza noastră se trage tocmai din dorința sfântă de a menține slava lui Dumnezeu, măreția regelui, linșstea publică, siguranța vietii și a bunurilor noastre. Cu toate acestea, suntem de acord și promitem că daca se va ajunge într-o astfel de situatie, fiecare dintre noi va urma opinia comună a tuturor fraților și aliaților sau a celor care vor avea o astfel de îndatorire, pentru ca acestă uniune sacră să poată fi apărată între noi; astfel ceea ce se va face va fi mai sigur și stabil, având acordul tuturor. Ca mărturie și pentru asigurarea acestei alianțe, am invocat și invocăm numele sacru al Domnului Dumnezeul nostru, al Domnului Suveran, care a creat cerul și pamântul, ca judecător al nostru, care vede și în conștiința și gândurile noastre și știe că aceasta este decizia și rezolutia noastră. Ne rugăm cu umilință ca prin puterea lui, să ne țină fermi și constanți și să ne ofere o asemenea prudență și discreție a spiritului, încât, fiind întotdeauna în posesia unei bune și mature sfătuiri, să ne putem atinge scopul, cu succes și bucurie, aducând glorie numelui Lui, serviciului Majestății Sale și bunăstare și siguranță publicului. Amin.
Surse: