O Istorie Universală(=Hronograf) întocmită în limba română pentru întâia oară la noi(în 1620) de un călugăr cărturar

Specialiștii(istoricii, lingviștii ș.a) cunosc prea bine tema rezumata în titlu. Nu tocmai așa stau lucrurile cu oamenii obișnuiți; lor ne adresăm în legătură cu Mihail Moxa(Moxalie), căci el a scris (in bună parte, tradus) lucrarea ce privește trecutul lumii de la Adam până în a doua jumătate a veacului XVII.

Nu se cunosc prea multe în privința vieții lui Moxa. A trăit în perioada: finele sec. XVI – mijlocul veacului XVII. A fost călugar la mănăstirea munteană Bistrița(Vâlcea). Un cărturar. Theofil, fost egumen tot la mănăstirea Bistrița, apoi episcop la Râmnic, iubitor de cultură, îl îndeamnă pe Moxa(așa se consideră) să traducăun cronograf(istorie universală) în limba româna, de la Facerea lumii până în epoca bizantina și apoi cea turcească.

Va traduce în limba română o serie de canoane adunate într-o lucrare pe care o și publică.

Traduce din slavonă Pravila de la Govora(1640), pe care o semnează Mihail Moxalie.

Se presupune că a tradus și un Liturghier catre sec XVII.

Revenind la cronograf… Izvoarele folosite de Moxa: o cronică sârba, alta bulgara și versiunea slavă a cronicii lui Manasses, pe care călugarul nostru nu le preia mecanic, ci le-a comparat, prelucrat, selectat și a dat lucrării o formă unitară. S-a folosit și de tradiția românească și de mărturiile interne, presupunem, altele decât cele orale.

Cartea a fost scrisă, după propria-i mărturisire, în anul 1620. Limba română în care a fost scrisă este apropiata celei populare. Cuprinde, pe lângă legende sau povestiri populare și informații istorice care nu pot fi ignorate la o analiză mai atentă.

Nu puține pasaje se referă la vechile populații: asirieni, egipteni, caldeeni, perși, dar și la români și bizantini, apoi la împărații din Apus și Răsărit . La sfârșitul Istoriei Universale se preocupă de luptele cu turcii purtate de popoarele sârb, bulgar și român. Se referă și la unii dintre domnitorii noștri(Mircea cel Batrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare). Însemnate sunt știrile cu privire la bătăliile de la Rovine – “De acii se rădică Baiazid cu turcii spre rumâni, deci se loviră cu Mircea voievod și fu război mare, cătu se întuneca de nu se vedea văzduhul de mulțimea săgeților, și mai pierdu Baiazid oastea lui cu totul, iar pașii și voievozii periră toți(..)Așa de se vărsa sânge mult, cât erau văile crunte, deci se spărie Baiazid și fugi de trecu Dunărea.” – si Nicopole, date prezente si într-o cronică în limba sârbă.

Este cel mai vechi “Hronograf” de la noi, în limba română. Nu poate fi considerat o simplă traducere, după cum se rezumă și din cele relatate mai sus(nu a fost un simplu izvor tradus și folosit; avem de a face cu compararea surselor; utilizeaza și datele utilizate de rumâni din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, transmise pa cale orală, din generație în generație; își argumentează unele afirma tii și prin izvoare istorice interne ș.a)

Se păstrează azi câteva manuscrise ale Istoriei Universale din 1620. Un manuscris se conserva în Muzeul Britanic(prezentat la noi de Dennis Deletant).

Întâia oara cronograful lui Moxa a fost – parțial – editat de un rus la Cazan. Manuscrisul ajunge la Moscova de unde Tocilescu îl aduce în țară, publicat fiind de B.P Hașdeu în “Cuvente din bătrâni”.

Printre cercetătorii importanți ai scrierii lui Moxa rămâne acad. Gheorghe Mihăilă.

*imagine – Prelucrare după Curtea Mănăstirii Bistriţa – Miehs – Operă proprie, CC BY-SA 3.0 ro, commons.wikimedia.org.