Paralele istorice. Luptele de la Posada(1330) și de la Codrii Cosminului(1497)

Distanța dintre cele două evenimente memorabile în timp dar și în spațiu(dacă ne gândim că unul s-a petrecut în  Țara Românească și altul în Moldova) este relativ mare.

Paralele intre întâmplările istorice se pot face în multe cazuri. Ne-am oprit la aceste două exemple deoarece sunt semnificative. Asemănările, atâtea câte au fost, se înțelege, între cele două confruntări armate, nu merg până la o perfectă suprapunere.

În noiembrie 1330 și, respectiv, octombrie 1497 au avut loc cele două lupte. De regulă războaiele nu se purtau în lunile târzii din an – deplasările oștenilor pe câmpul de luptă erau îngreunate din pricina timpului umed și friguros.

În perioada anterioară anului 1330 relațiile munteno-maghiare erau bune. În 1330 lucrurile se schimbă. Carol Robert de Anjou, regele ungurilor, care provenea din familia domnitoare de Neapole și Sicilia a încercat să recâștige câteva teritorii muntene. Astfel, pătrunde cu trupe în Țara Românească. Ele ocupară cetatea Severinului, au străbătut Oltenia și se îndreptau spre Argeș. Domnul muntean, Basarab I, a încercat să încheie pacea în condiții favorabile regelui Ungariei. Un izvor istoric important – Cronica pictată de la Viena – ne oferă nu puține știri și imagini despre faptele petrecute în septembrie 1330, inclusiv cu privire la semeția și insultele lui Carol Robert la adresa domnului muntean. Carol ignoră avertismentul lui Basarab că, dacă oastea maghiară ar mai înainta, “primejdia nicidecum nu o va putea înlătura”. Carol Robert l-a numit pe domnul român “păstor al oilor sale”, amenințându-l “că-l va scoate de barbă din ascunzișurile sale”. Cum armata lui Carol continuă să înainteze, Basarab a pustiit zona, înfometându-i pe năvălitorii care, mai mult, erau nevoiți să treacă printr-un defileu. Malurile râpei erau foarte înalte. Acestea sunt ocupate de Basarb și întărite cu șanțuri și valuri de pământ. El ocupă și intrarea, astfel că ungurii se află prinși ca într-un clește. După cum se vede din Cronica pictată și cum ne spune si textul acesteia, “mulțimea nenumărată a romanilor, sus pe râpă, alergând în toate parțile, aruncă săgeți asupra oastei ungurești care era în fundul văii”. Aruncau în armata maghiară și bucăți mari de piatră. Puțini au scăpat cu fuga, ca prin minune. Regele însuși scapă cu fuga, luând și însemnele unuia dintre nobilii săi, spre a nu fi recunoscut. Nobilul ce l-a scăpat pe Carol a căzut în confruntarea ce a avut loc. În toiul luptei a fost pierdut și sigiliul regelui. Patru zile a durat lupta(9-12 noiembrie 1330). A însemnat un adevarat dezastru pentru Carol Robert de Anjou și ai săi.

1497. Oastea poloneză a regelui Ioan-Albert intră în Moldova cu gândul ascuns de a-l înlătura de pe tronul țării pe Ștefan Vodă. Adevărata intenție a regelui polonez iese la iveală în momentul în care trece Nistrul și îi arestează pe solii lui Ștefan – vistiernicul Isac și logofătul Tăutu. Nu peste multă vreme atacatorii au ajuns în fața Sucevei(24 septembrie). Pe 26 septembrie incepe asediul cetății. Aceasta a rezistat. “Se apără cu vitejie”, remarca Wapowski, cronicarul polon. Polonezii trimiși de către comandantul lor să se aprovizioneze cu alimente și furaje, nu le găseau, ascunse fiind de moldoveni. Mai mult, unii dintre ei au fost prinși și nu s-au mai putut întoarce în tabăra lor. Așa au fost înfometați și slăbiți oștenii lui Ioan-Albert. Ștefan Vodă închisese și drumul spre Polonia printr-un corp de cavalerie. Se va încheia pace la insistențele lui Vladislav al II-lea, regele Ungariei(fratele lui Ioan-Albert). Polonezii însă nu au urmat calea pe unde au venit, asa cum se convenise, lăsând drumul Siretului și trecând prin Codrii Cosminului. Ștefan Vodă îi urmărește, închizând retragerea polonezilor. Moldovenii au intrat în codru, au tăiat copacii de la marginea drumului în așa fel încât să poată totuși rămâne în picioare, în echilibru firav. Locul era strâmt. Când oștenii polonezi au trecut pe acolo, moldovenii au împins copacii peste ei. Cei care au rămas în viață se retrag la Cernăuți. Corpul de călăreți trimis de Ioan-Albert împotriva moldovenilor este înfrânt de aceștia din urmă așa cum se va întâmpla și în confruntarea de la Cernăuți. Ioan-Albert “a fugit cu puțini ostași și de abia a scăpat”,spune cronica.

• imagine header – Cronica pictată de la Viena, Bătălia de la Posada