În Colonia Virginia, în Northampton County, John Casor devine, în mod legal, primul sclav de culoare de pe viitorul teritoriu al SUA

Primii africani ajunși în ceea ce astăzi sunt Statele Unite ale Americii nu erau toți sclavi. Nu că britanicii nu ar fi fost familiarizați cu sclavia, dar ea încă nu era reglementată în dreptul britanic din colonii. La fel ca și mulți alți albi, africanii s-au angajat în contracte de aservire. Acestea îi obligau să lucreze pentru titularul contractului o perioadă de timp, de regulă 7 sau 8 ani. In schimbul muncii lor primeau un acoperiș, hrană, îmbrăcăminte iar la finalul contractului, indiferent de rasa sau culoarea pielii, dobândeau statutul de om liber din punct de vedere legal. Cei care au supraviețuit perioadei de aservire și-au continuat mai apoi viețile de oameni liberi în colonii, primind de multe ori, la sfârșitul contractului, mici compensații precum haine, unelte sau dacă se angajau să sporească numărul de coloniști, chiar terenuri care să le asigure startul independent în Lumea Nouă. Promisiunea pământului și a unui nou început a fost un stimulent care a determinat mulți albi din medii sărace să își abandoneze familia și țara natală pentru coloniile de peste ocean. În acest mod, coloniștii britanici au reușit să populeze zona și să aibă suficientă mână de lucru pentru plantații.

Unul dintre primii 20 de africani ajunși în Virgnia, Anthony Johnson, de origine din Angola, a reușit să își ducă la bun sfârșit contractul de aservire, câștigându-și statutul de om liber și așezându-se la propria plantație de tutun de 250 de acri pe care o lucra împreună cu 5 servi: 4 albi și un negru, John Casor, cunoscut și sub numele de Cazara and Corsala. Nu știm cum a ajuns Casor în colonia Virginia, dar cel mai probabil, la fel ca și Johnson, a ajuns împotriva voinței lui, capturat și vândut de un trib african europenilor. Dar spre deosebire de stăpânul său, John Casor nu va reuși să își câștige libertatea. Ba mai mult, va rămâne în istorie ca prima persoana de pe viitorul teritoriu al SUA, care deși nu a comis nicio crimă, a fost declarată de către o instanță sclav pe viața. Cum a începutul totul?

Anthony Johnson Negro (în original – n.e.) a depus plângere împotriva lui Robert Parker, declarând că acesta i-a sechestrat servitorul, pe John Casor Negro, sub pretextul că acesta ar fi fost un om liber. Chemat să depună mărturie, căpitanul Samuel Goldsmith spune că în timp ce se afla la negrul Anthony Johnson pe la începutul lunii noiembrie a anului trecut, un negru numit John Casor l-a abordat penru a-i spune că a venit în Virginia cu un contract de slujitor aservit pentru o perioadă de șapte sau opt ani și că a cerut eliberarea de sarcini de la stăpânul său Anthony Johnson, care l-a ținut în slujba lui mai mult decât prevedea înțelegerea. Întrebat de căpitan în legătură cu această chestiune, Anthony Johnson a răspuns că el îl are pe viață pe John Casor și că nu a văzut niciodată un contractul de aservire. În aceeași chestiune, Robert Parker și George Parker, vecini, spun că știau că John Casor e un servitor aservit și că acesta a ajuns în serviciul lor în urma unei înțelegeri între Johnson și familia lui Casor. Auzind și analizând mărturiile, pe 8 martie 1655, Curtea hotărăște ca John Casor Negro să se întoarcă de îndată la stăpânului său Anthony Johnson, în slujba căruia va rămâne pe viață, iar Robert Parker să achite costurile de judecată.

John Casor, și nu contractul său, a fost considerat proprietate. Africanul John Casor a devenit legal primul sclav de pe teritoriul viitoarelor State Unite ale Americii (într-un caz anterior, un african pe nume John Punch a devenit sclav pe viață ca pedeapsă pentru încercarea de a fugi de la stăpânul contractului de aservire) deși nu a săvârșit nicio crimă, iar africanul Anthony Johnson, prin decizia instanței, unul dintre primii proprietari de sclavi. 8 martie 1655 rămâne în istorie ziua procesului care a creat precedentul care avea să schimbe soarta africanilor ajunși pe țărmul american într-un coșmar. Șapte ani mai târziu, Virginia a legalizat această practică, astfel că orice om liber, alb, negru sau indian, putea deține atât sclavi cât și servi. Iar de aici până la o idee rasială a sclaviei nu a mai fost decât un pas. Când Anthony Johnson a murit în 1670, plantația sa nu a rămas copiilor și văduvei sale, ci a fost dăruită unui alb. Pentru că era negru, un judecător a decis că “nu era cetățean al coloniei”.

Surse:

^{https://www.encyclopediavirginia.org/Court_Ruling_on_Anthony_Johnson_and_His_Servant_1655}

^{https://www.smithsonianmag.com/smart-news/horrible-fate-john-casor-180962352/}

^{https://en.wikipedia.org/wiki/John_Casor}

^{https://en.wikipedia.org/wiki/Anthony_Johnson_(colonist)}