Presedintele SUA, Abraham Lincoln, suspenda mandatul de “habeas corpus”

Habeas corpus: corpul tau iti apartine.

Cind, in 1679, regele englez Carol al II-lea a promulgat aceasta lege, votata anterior de parlament, filosofia constitutionala s-a transformat radical. Apararea individului a devenit prioritatea statului. Dincolo de mai vechea semnificatie institutionala, constitutia devenea acordul principial al natiunii cu conducatori.

Prin “habeas corpus”, dreptul la viata era consfintit. Drumul sau fusese lung, dar consacrarea sa legala a deschis calea democratiei moderne. Si de atunci, vorba lui Tocqueville, marsul acesteia continua. Dupa “habeas corpus”, dezbaterile constitutionale nu mai pot neglija aspiratiile democratice ale comunitatii.

Cind americanii si-au elaborat constitutia, in 1787, obsedati de raporturile dintre institutii si separatia puterilor, au neglijat “habeas corpus”, dar imediat ce aceasta a intrat in vigoare, in 1790, au introdus cele zece amendamente care protejeaza viata si libertatea individului. Pentru parintii fondatori, statul era doar un instrument in realizarea fericirii, nu obiectivul principal. De aceea, puterile trebuiau astfel limitate si echilibrate incit nimeni sa nu abuzeze de ele: nici presedintele, nici Congresul, nici vreo parte a natiunii. Dictatura de orice fel trebuia impiedicata.

Presedinții Abraham Lincoln si Ulysses Grant au suspendat ‘habeas corpus’ in timpul Razboiului Civil si al Reconstrucției pentru anumite locuri sau tipuri de cazuri. In timpul celui de al II-lea Razboi Mondial, presedintele Franklin D. Roosevelt a suspendat “habeas corpus”. In urma atacurilor din 11 septembrie, presedintele George W. Bush a incercat sa plaseze detinutii din  Guantanamo in afara jurisdictiei “habeas corpus”, dar Curtea Suprema a Statelor Unite a anulat aceasta actiune.