Prima monetărie din Noua Anglie este fondată în Boston, Massachusetts

În mai 1652, Curtea Generală din Golful Massachusetts l-a autorizat cu îndrăzneală pe argintarul din Boston, John Hull și partenerul său Robert Sanderson, să înființeze o monetărie. Înainte de 1652, sistemul financiar din Massachusetts se baza pe liberul schimb sau pe monedele străine, reprezentând o gravă problemă pentru creșterea și dezvoltarea coloniei. Această monetărie avea să fie prima din coloniile britanice din America de Nord, guvernanții coloniei sperând ca astfel să răspundă nevoii acute de monedă grea. În Lumea Nouă, prima monetărie fusese înființată în orașul Mexic în 1535, la domiciliul lui Henran Cortez. De altfel, la acea vreme, moneda de circulatie internațională era dolarul spaniol.

Moneda era însă dreptul regilor, un vechi simbol al puterii și autorității. Cu toate acestea, la momentul respectiv, situația în țara-mamă era incertă. Din 1649 până în 1653, Parlamentarii s-au chinuit să guvernze Anglia după condamnarea și executarea regelui Carol I pentru înalta trădare. Prin decizia de a emite monede, colonia își proclama, practic, independența. Legea din 27 mai 1652 prin care se instituia monetăria, mai prevedea creșterea numărului de miliții, de la o companie la patru și depunerea unui jurământ de loialitate de către toți locuitorii din Golful Massachussets. Decizia a fost luată fără a anunța sau cere permisiunea guvernului britanic. La monetăria Hull s-au produs monede de argint, timp de peste 30 de ani, până când situatia politică și economică nu a mai dovedit necesitatea practică. Indiferent de anul în care au fost bătute, toate monedele au purtat anul 1652, anul fondării monetăriei. Acesta a fost și un motiv de precauție. În cazul instaurării unui nou monarh, colonia putea pretinde că monedele au fost bătute în timpul în care monarhia nu a fost în vigoare. Monetăria a fost închisă în 1682 de către guvernul britanic.

Hull și Sandeson au început să bată primele monede în jurul lunii septembrie 1652, la monetăria situată pe proprietatea lui Hull din Boston, în apropiere de Downtown Crossing. Însă primele monede au fost foarte probabil bătute de Joseph Jenks (Ienckes), un iscusit fierar, la turnătoria Hammersmith din Saugus, Massachusetts, singura turnătorie în funcțiune, în colonie, la acea dată. Monetăria a emis monede între 1652 și 1682, 1683 după unele surse. Contractul oficial pentru moentărie a expirat în iunie 1682. Un an mai târziu, în 1683, loialistul britanic Edward Randolph a călătorit la Londra pentru a prezenta 17 capete de acuzare împotriva Coloniei din Golful Massachusetts.

În octombrie, maestrul monetăriei, John Hull a murit. Partenerul său, Robert Sanderson, și soția sa apar ca proaspăt sosiți în Hampton, în 1638-1639, fiind printre primii coloniști din New Hampshire. Pâna în 1691, colonia din New Hampshire a fost guvernată de colonia Massachusetts. Fiica lui Sanderson este unul dintre primii copii născuți acolo. Soția sa a murit și este înmormântată acolo. 

Monedele originale era simple și aveau “NE” ștanțat pe ele – de la New England (Noua Anglie). Acestea au fost produse doar pentru câteva luni. Monede cu un model ceva mai complex, reprezentând frunze de stejar, salcie și pin au fost concepute ulterior pentru a reduce încercările de fraudare, la cererea negustorilor nemulțumiți de modelul mult prea simplu și ușor de falsificat și care releva mult prea puține informații date despre originea lor. Monedele cu salcie au fost bătute din 1653 până în 1660, cele cu stejar între 1660 și 1667, iar cele cu pin între 1667 și 1682. Oficialitățile din colonia Golfului Massachusetts au încercat să descurajeze scoaterea acestor moede din Noua Anglie în țara-mamă sau oriunde altundeva. Fiecare șiling a fost astfel bătut încât să cântărească mai puțin decât echivalentul englez al acelei perioade. Legislatura Înaltei Curți a decis o cantitate de argint cu 25% mai redusă față de standardul englezesc pentru monedele bătute în colonie. Astfel, se spera că ele nu vor fi scoase din colonie. Valoarea fiecărei moede era însă mai mare decqt valoarea argintului din ea, fiind apreciată de negustori la paritate cu moneda standard englezească.

Timp de mai mulți ani după Restaurație, Carol al II-lea al Angliei a ignorat monedele de argint din Massachusetts, probabil atât datorită anului “1652” inscriptionat pe ele, cât și datorită faptului că în Anglia au ajuns foarte puține astfel de monede. Totuși, din mai multe alte motive, Carol al II-lea s-a înfuriat într-un final pe coloniștii din Noua Anglie, revocând carta coloniei în 1684. Monedele nu au fost principala problema, dar legile care autorizau și reglementau monetăria din colonie au devenit caduce după revocarea cartei regale.

Surse:

^{https://www.littletoncoin.com/Americas-First-Mint.html}

^{http://www.celebrateboston.com/first/paper-money.htm}

^{http://www.waymarking.com/waymarks/WMDJHN_The_Hull_Mint_Boston_MA}

^{Massachusetts Silver Coinage of the 17th Century: An Introduction, by Greg Reynolds in coinweek.com}