Primul război anglo-olandez se încheie cu Tratatul de la Westminster (1654)

Pe 15 aprilie 1654, Tratatul de la Westiminster a pus capăt primului război anglo-olandez. Negocierile de pace au început din primele luni ale anului la Londra, condițiile convenite rămânând nefavorabile olandezilor și Actul de navigație votat de Parlamentul englez în 1651 – unul dintre cauzele conflictului -, rămânând în vigoare.

După doi ani de război, purtat în întregime pe mare, nu exista un câștigător clar, ambele tabere fiinf epuizate de luptă și secătuite de resurse. În plus, moartea marelui amiral olandez Maarten Tromp, în bătălia navală de la Scheveningen pentru ridicare blocadei engleze a reprezentat o lovitură puternică pentru Oraniști. Republicanul Johan de Witt a reușit să curețe flota olandeză de susținători ai Casei de Orania, iar creșterea influenței republicane în consiliile orășenești din Provinciile Unite a creat o atmosferă proprice pentru negocierea unii tratat de pace cu englezii. După dizolvarea Parlamentului, îndepărtarea membrilor radicali care erau în favoarea continuării războiului până la o victorie decisivă împotriva olandezilor și preluarea puterii, Oliver Cromwell a decis că cele două națiuni puritane ar trebui să fie aliate și a deschis negocieri pentru pace.

În urma Tratatului de la Westminster, olandezii au fost obligați să salute steagul Commonwealth-ului în apele teritoriale engleze și să platească compensații pentru pierderile comerciale survenite în timpul războiului și în disputele coloniale anterioare. Mai mult decât atât, Tratatul de la Westminster a inclus și o clauză secretă – Actul de izolare -, care prevedea ca William al III-lea, tânărul prinț de Orania, fiul lui William al II-lea, să nu poată ajunge niciodată în funcția de Stadtholder. Prin această clauză, Lordul Protector Oliver Cromwell, dorea să asigure excluderea Casei de Orania, susținătoare a Stuarților, din cea mai înaltă funcție din Provinciile Unite. Ca urmare a acestei clauze, regaliștii britanici aflați în exil, au fost expulzați de pe teritoriul olandez. Datorită abilității diplomatice ale lui De Witt, Cromwell nu și-a atins totuși obiectivul principal: râvnita uniune politică. De Witt a reușit să evite și concesiile majore care ar fi fost în interesul maritim și colonial al Angliei.

Prin urmare, chestiunile de rivalitate comercială dintre cele două națiuni au rămas nerezolvate. În imperiile lor de peste mări și oceane, ostilitățile au continuat, marile companii comerciale engleze și olandeze dotate cu propriile nave de război și trupe înfruntându-se pentru supremație. Al doilea război anglo-olandez avea să debuteze în 1665.

Surse:

^{British Civil Wars, Commonwealth and Protectorate Project, The First Anglo-Dutch War, 1652-4}

^{The Memory, Developed by the KB – National Library of the Netherlands, England and the Netherlands: the ties between two nations > The Anglo-Dutch wars}

^{en.wikipedia.org/wiki/Treaty_of_Westminster_(1654)}

^{ro.wikipedia.org/wiki/Primul_Război_Anglo-Olandez}