În Rodos, Cavalerii Ioaniți capitulează in fața trupelor otomane, în urma unui asediu de 3 luni și părăsesc insula

In 15 august 1310, Cavalerii Sfântului Ioan de Ierusalim, cuceresc Insula Rhodos și o transforma in sediul lor principal (anterior ordinul a era localizat in Ierusalim, pana la căderea acestuia in 1187, iar mai apoi in Acra, pana in 1291, iar după, în Cipru). În 1480, are loc primul asalt al Imperiului Otoman asupra insulei, care rezista celor 4 luni de asediu (23 mai – 17 iulie 1480). Cel de al doilea atac otoman asupra insulei, are loc începând cu 26 iunie 1522 si se sfârșește cu capitularea ordinului în 22 decembrie 1522 și predarea fortificațiilor. În fața zidurilor fortăreței din Rodos, apare o flota de 400 de vase otomane sub conducerea lui Çoban Mustafa Pasa (Mare vizir al Imperiului Otoman si Guvernator al Egiptului), iar din 28 iulie conducerea trupelor otomane este preluata chiar de către Sultanul Suleiman Magnificul, care vine cu o forța supimentară de 100.000 de oameni. In total forța otomana cuprindea aproximativ 180.000 de soldați, pe când armata ioanită era formata din 6.703 ostași, din care 703 cavaleri din Franța, Germania, Portugalia, Anglia si Spania. Trupele otomane blochează naval portul si cetatea, bombardând fortificațiile ioanite si desfășurând atacuri terestre zilnice. De asemenea Suleiman, ordona ca sa fie săpate mai multe tuneluri sub fortificațiile ioanite, astfel încât sa poată fi aruncate in aer fortificațiile. Trupele otomane, desfășoară doua mari încercări de străpungere a fortificațiilor, în 4 septembrie, când sub fortăreață, explodează două mine, distrugând o porțiune mare de zid și in 24 septembrie, când este trimisă o puternică forță de atac, pentru a cuceri un bastion apărat de către cavalerii din Spania. Ambele atacuri sunt respinse de către Ioaniți. La presiunea populației civile din cetate, între 11-13 decembrie, are loc o încetarea a focului pentru negocieri, dar acestea eșuează, otomanii reluând atacul. În 17 decembrie otomanii cuceresc bastionul spaniol și ca urmare în 20 decembrie, Marele maestru al Ordinului Ioanit Philippe de Villiers de L’Isle-Adam, la presiunea civililor din cetate, reia negocierile cu otomanii, care oferă condiții de pace foarte avantajoase. În 22 decembrie Ioaniții acceptă condițiile de pace, urmând să predea în 12 zile cetatea otomanilor. În urma asediului otomanii au pierdut, în luptă circa 114.000 de oameni, iar ioaniții 5.020 oameni. Insula va fi predata în 1 ianuarie 1523, Imperiului Otoman. Conform condițiilor de capitulare, ioaniții putea să plece înarmați și să ia cu ei orice obiecte de cult. De asemenea populația latină și greacă a insulei avea voie să părăsească insula fie o data cu ioaniții, fie într-un termen de 3 ani de la capitulare.