România declară din nou război Puterilor Centrale și regele Ferdinand decretează cea de-a doua mobilizare

Generalul Constantin Prezan este numit de regele Ferdinand Șef al Marelui Cartier General, având ca prim obiectiv mobilizarea comandamentelor, forțelor și mijloacelor și de constituire a unui dispozitiv strategic. Profitând de slăbiciunea Puterilor Centrale, România cu sprijinul armatei franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot, reintră în luptă. După înfrângerea Puterilor Centrale, pe calea Tratatului de la Versailles, au fost declarate nule toate prevederile Tratatului de la București, tratat care nu a fost niciodată ratificat de regele Ferdinand, puternci susținut în această decizie de regina Maria, România păstrându-și astfel dreptul de a rămâne la masa negocierilor, ca parte cobeligerantă de partea Antantei.

Astfel, începând cu 10 noiembrie 1918 și până pe 20 martie 1920(data demobilizării armatei), România reintră în război ducând o campanie militară compusă din mai multe acțiuni militare în Basarabia, Bucovia, Transilvania și Ungaria în vederea apărării Unirii, și având sprijinul Misiunii Franceze conduse de generalul Henri Berthelot. Principalele acțiuni au fost cele de alungare a forțelor inamice de pe teritoriul Vechiului Regat, apărarea frontierelor de trupele ruse bolșevice în est și nord-est, dezarmarea trupelor austro-ungare din Bucovina, Maramureș, Crișana, Transilvania și înfrângerea trupelor bolșevice ungare, războiul Româno-Ungar fiind principala dar și cea mai complexă operație militară desfășurată în acest interval de timp. În paralele, conducerea superioară a armatei, a contribuit la desfășurarea negocierilor dintre România și Antanta în ceea ce privea stabilirea liniei de demarcație dintre România și Ungaria.