România începe campania militară a anului 1918 din timpul Primului Război Mondial

În ciuda victoriilor eroice ale românilor în marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, planurile de ofensivă ale românilor în vederea eliberării teritoriilor ocupate sunt date peste cap de revolutia bolșevică din Rusia, astfel că anul 1918 se remarcă în special prin acțiuni de defensivă împotriva foștilor aliați, rușii. Începutul anului se remarcă prin intervenția armatei române în Basarabia, proclamarea unirii cu România de către Basarabia, luptele de la Galați, Pașcani, Spătarești, Mihăileni și Tighina dar și cererea armistițiului de către România, în condițiile în care Rusia încheie pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand și insistențele Reginei Maria de a semna tratatul de pace umilitor de la București, tărăgănând situația în așteptarea unui moment oportun reînceperii ostilităților, vor permite perezervarea statului de stat beligerant al româniei la Conferința de Pace de la Paris. Spre sfârștiul anului 1918, pe 10 noiembrie, cu doar o zi înainte ca războiul să se încheie în vest, România reintră în război, după ce cu o lună înainte și Bucovina votase pentru Unirea cu România. Reintrarea în ultimul moment a României în război va permite unirea Transilvaniei cu România pe 1 decembrie 1918, operațiunile militare pentru apărarea Marii Uniri, continuând până în 1920. În conformitate cu dreptul la autodeterminare stabilit de Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson, Tratatul de la Versailles va recunoaște toate proclamatiile de unire, chiar dacă recunoașterea nu va fi câștigată cu ușurință, ducându-se și în acest caz lupte diplomatice.