S-a născut Corneliu Coposu, om politic creștin-democrat, președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat
Corneliu Coposu s-a născut pe 20 mai 1914 la Bobota, Sălaj și a încetat din viață la 11 noiembrie 1995, la București. A fost un om politic român, mebru al PNȚ, secretar personal al lui Iuliu Maniu, Președinte și fondator al PNȚCD, senator al României. A fost deținut politic, executând 17 ani de pușcărie.
S-a născut ca fiu al protopopului greco-catolic Valentin Coposu și al Aureliei Coposu, născută Anceanu (fiica protopopului greco-catolic Iuliu Anceanu). Studiile liceale le-a urmat la Blaj, absolvind mai apoi Facultatea de Drept a Universității Regele Ferdinand din Cluj.
A colaborat la ziarul clujean “România Nouă”, condus de Zaharia Boila, la “Mesajul” (Zalău) precum și la oficiosul Bisericii Române Unite cu Roma, ziarul “Unirea” din Blaj. În 1935 a fost ales președinte al Organizației Tineretului Universitar al PNȚ din Cluj. Între 1937 și 1940 a activat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, pe care l-a însotit în toate misiunile sale politice. În 1940 a primit funcția de secretar politic al lui Iuliu Maniu. În 1945 a devenit presedinte al filialei PNȚ Sălaj.
Pe 14 iulie 1947 a fost arestat împreuna cu întreaga conducere a PNȚ, în ceea ce s-a numit “Înscenarea de la Tămădau”. Pâna în 1956 a fost ținut în arest preventiv, fără să fie judecat. În 1956 i s-a înscenat un proces pentru “înaltă trădare a clasei muncitoare” și pentru “crimă contra reformelor sociale”. A fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în 1962 a fost închis într-un regim sever de izolare la penitenciarul Râmnicu Sărat. În aprilie 1964 a fost pus în libertate dupa 17 ani de detenție. A fost angajat ca muncitor necalificat la Întreprinderea de Construcții-Montaj București, atelierul de tâmplărie mecanică.
În ianuarie 1990 reînfiinteaza Partidul Național Țărănesc sub titulatura Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, al cărui președinte va fi pâna la moarte. Este fondatorul Convenției Democrate Române, alianță de partide creată în 1992. În mai 1995 a fost numit Ofițer al Legiunii de Onoare, cea mai înaltă distincție acordată de Republica Franceză cetățenilor străini. Pe 6 octombrie 1995 a avut loc la sediul Ambasadei Franței la București ceremonia înmânarii înaltei distinctii. Este înmormântat în Cimitirul Bellu Catolic.
“Mi-am făcut un examen de conştiinţă. Am trecut în revistă toate suferinţele şi mizeriile prin care am trecut de-a lungul puşcăriilor, al anilor de detenţie, al persecuţiilor post-penitenciare. Dacă ar fi să aleg, aş opta pentru acelaşi destin.”
“Niciodată nu mi-am pierdut încrederea în oameni.”
“Religia creştină este întemeiată pe dragoste. Din păcate, reprezintă virtutea cel mai puţin practicată de români.”
“Nu resemnaţii scriu istoria, ci cutezătorii ei. Prin aceştia, neamurile sunt veşnice.”