S-a nascut Ecaterina II a Rusiei, cunoscuta si ca Ecaterina cea Mare

Ecaterina cea Mare, nascuta Sophie Augusta Fredericka de Anhalt-Zerbst, s-a nascut pe 21 aprilie 1729(s.v.)/2 mai 1729(s.n.) in Stettin (Szczecin), Polonia si a decedat pe 6 noiembrie 1796 in Sankt-Petersburg, Rusia. A fost imparateasa a Rusiei de la 28 iunie 1762 pana la moartea sa.

Sub influenta guvernantei sale, prinde dragoste pentru limba franceza, gustul pentru sclipirea mintii, pentru veselia spontana, pentru vioiciune in scriere si conversatie. Dintre toti preceptorii care desavarsesc educatia lui Figchen, cum i se spune familiar Sophiei, numai profesorul de muzica este dezamagit. La 1 ianuarie 1744, imparateasa Elisabeta I, fiica lui Petru I al Rusiei Petru cel Mare, o cheama la Curtea Imperiala pe Sophia insotita de mama sa, cu scopul de a vedea cum decurge intalnirea dintre mostenitorul imparatesei, Peter-Ulrich, fiul surorii sale Anna, si tanara printesa, in vederea casatoriei.

Ajunsa in Rusia, Sophie castiga repede simpatia imparatesei, se impune demnitarilor, castiga simpatia celor slabi si a celor tari, pentru aceasta trebuind sa devina o adevarata femeie rusoaica, ca una nascuta pe acest pamant. In timp ce Marele Duce Petru, care ii este si var, isi indispune anturajul afisand mereu maniere nemtesti, ea se dedica studiului intens al limbii ruse si al religiei ortodoxe. Din ordinul imparatesei, se stablileste data de 28 iunie 1744 pentru convertirea Sophiei la religia ortodoxa, cand primeste si prenumele de Ecaterina, care este si prenumele mamei actualei tarine.

La 21 august 1745 are loc casatoria dintre printesa de Anhalt-Zerbst, devenita Marea Ducesa a Rusiei Ecaterina, si Marele Duce Petru. Ecaterina descopera, incetul cu incetul, cumplita fata a Elisabetei, in spatele imaginii idealizate a tarinei cu inima mare, tot asa descopera, zi de zi, adevarata Rusie, barbara, cruda, jalnica, dincolo de aparenta de civilizatie. Cu Petru are, de la inceput, o relatie proasta si este inca virgina dupa opt ani de casatorie, din cauza unei probleme medicale a lui Petru. Pe 20 septembrie 1754, dupa noua ani de casatorie, Ecaterina naste un baiat, Pavel Petrovici, despre care se spune c-ar fi copilul lui Serghei Saltikov – un sambelan chipes. Dupa nastere ramane singura, Serghei este indepartat printr-o misiune in Suedia, nu i se permite sa-si vada copilul, care e dus in apartamentele imparatesei. Se refugiaza in carti si citeste Analele lui Tacitus, Eseu asupra moravurilor si spiritului natiunilor de Voltaire, Spiritul legilor de Montesquieu. Din aceste lecturi ia lectii de liberalism, viseaza un regim de bunatate, dreptate, inteligenta.

Pe 9 decembrie 1758 naste cel de-al doilea copil, o fata, careia ii da numele de Anna copilul este al contelui polonez Stanislaw-August Poniatowski, care la 23 de ani a citit mult, vorbeste mai multe limbi, stie ceva filosofie, este un gentilom cosmopolit de prima clasa. Moare pe 25 decembrie 1761 (5 ianuarie 1762, dupa calendarul gregorian), in ziua de Craciun.

Devenit imparat, Petru al III-lea isi izoleaza sotia intr-un colt al Palatului de Iarna iar el se instaleaza cu amanta sa, Elisabeta Vorontova. Ecaterina, insarcinata din nou, de data asta cu Grigori Orlov, va naste pe 11 aprilie un baiat, care va fi incredintat unor rude ale unui servitor devotat. Baiatul, botezat Aleksei, va deveni contele Bobrinski si va fi la originea uneia din familiile cele mai de vaza ale Rusiei. In 1762, din ordinul imparatului, este inchisa in fortareata de la Schlusselburg. Este eliberata repede pentru a se evita un scandal, insa, Ecaterina stie acum cum se pune problema: ea sau el, tronul sau inchisoarea. “Ferocitatea barbara si dementa a lui Petru al III-lea faceau destul de verosimile intentiile sale de a-si suprima nevasta”, va scrie Berenger, insarcinatul cu afaceri al Frantei.
Pe masura ce pericolul devine real, prietenii Ecaterinei privesc cu mai multa seriozitate eventualitatea unei revolutii de palat. In dimineata zilei de 28 iunie 1762, Ecaterina care se afla trimisa de sotul sau la Peterhof, pleaca spre Sankt-Petersburg; in fata regimentului Imailovski si apoi a celorlalte regimente, contele Kirill Razumovski o proclama pe Majestatea Sa, imparateasa Ecaterina, suverana unica si absoluta a intregii Rusii. Duminica, 30 iunie 1762, Ecaterina isi face o intrare triumfala la Sankt-Petersburg, salutata de focuri de artilerie si de aclamatii insufletite. Petru al III-lea, chiar in dizgratie si inchis, reprezinta o amenintare permanenta pentru tron. La 6 iulie, tarul este asasinat de prietenii imparatesei. Pe 7 iulie ea face public un manifest in care spunea ca tarul Petru al III-lea a facut o violenta colica hemoroidala care i-a pus capat vietii.

Spre deosebire de Petru al III-lea, care din nepasare sau dispret, a neglijat luni de zile sa fie uns imparat de catre Biserica, Ecaterina decide ca incoronarea ei sa aiba loc la 22 septembrie, la Moscova. Atunci cand convoaca pentru prima oara Senatul la Palatul de Vara este ingrozita de tabloul situatiei financiare si sociale a tarii. Ia masura infiintarii unei banci de emisiune, care imprima hartie-moneda in functie de cerintele trezoreriei imperiale. Impinsa de curiozitate se duce sa-l vada in inchisoare pe fostul tar Ivan al VI-lea. In fata ei sta un tanar de 22 de ani, cu chip livid si privirea ratacita. Proclamat imparat la varsta de doua luni, detronat nici doi ani mai tarziu de Elisabeta, el descinde in linie directa din Ivan al V-lea, cel Prost, fratele mai varstnic al lui Petru cel Mare. La noua zile dupa lovitura de stat il invita pe Diderot la Sankt-Petersburg, pentru a continua imprimarea Enciclopediei, a carei editare tocmai fusese interzisa in Franta, dupa ce primele sapte volume fusesera deja publicate cu succes. Diderot refuza politicos.

Incepe o corespondenta cu Voltaire care va dura 15 ani, pana la moartea filosofului francez. Ecaterina isi doreste sa fie demna de elogiile pe care i le aduce Voltaire: sa guverneze ferm dupa idei liberale. Dupa moartea lui Voltaire, la 30 mai 1778, ea achizitioneaza biblioteca acestuia care ajunge la Ermitaj alaturi de biblioteca lui Diderot. Considerandu-se continuatoarea operei lui Petru cel Mare, este dornica sa faca un monument pe care sa-l consacre gloriei predecesorului ei. Inaugurarea statuii din bronz reprezentand pe Petru cel Mare va avea loc la 7 august 1782. Pe soclu e gravat “Lui Petru I, Ecaterina a II-a”.

In 1763, pune bazele unor proiecte: un azil de copii orfani, o scoala de moase, un stabiliment de igiena populara, un institut de educatie pentru fiicele de nobili (faimosul Institut Smolnai). Aduce muncitori germani sa cultive pamanturile Ucrainei si ale Volgai. Spera ca prezenta pe pamant rusesc a acestor straini cinstiti, sobri si activi sa-i incite pe taranii rusi si sa le fie un exemplu. Cheama in Rusia, medici, dentisti, arhitecti, ingineri, mestesugari. Infiinteaza o Academie de Stiinte. O epidemie de variola, care a facut ravagii in tara, o determina pe imparateasa in octombrie 1764 sa-si faca vaccinul antirujeolic, dand astfel un exemplu intregii natiuni. Incepe ceea ce ea considera a fi marea implinire a vietii sale, Nakazul sau , Instructiune in vederea elaborarii unui Cod al legilor. In toamna anului 1766, isi prezinta ea insasi opera Senatului. In primavara anului 1767, deputatii incep sa se intrebe ce titlu se cuvine pentru imparateasa ca recunostinta pentru initiativa sa: “Ecaterina cea Mare”, “Preainteleapta”, “Mama Patriei”? Asadar, titlul de Ecaterina cea Mare intruneste cele mai multe sufragii. Ea se preface iritata, dar, de fapt, ii place aceasta titulatura.

Atunci cand August al III-lea al Poloniei moare, il pune pe tron pe fostul ei amant, Stanislaw Poniatowski sub numele de Stanislaw-August. Franta si Austria, intimidate de fortele rusesti masate la granitele Poloniei nu intervin. Polonia, aservita Rusiei, accepta o alianta polono-rusa contra Turciei, o rectificare a frontierelor in favoarea Rusiei si admiterea crestinilor ortodocsi in functii publice. Este primul succes international al Ecaterinei. In 1768 Imperiul Otoman declara razboi Rusiei. In ianuarie 1772, o conventie secreta este incheiata intre Ecaterina a II-a, Frederic al II-lea al Prusiei si Joseph al II-lea al Austriei in vederea unei impartiri a Poloniei. Rusia anexeaza Rusia Alba, cu orasele Polozk, Vitebsk, Orsa, Moghilev, Mstislawl, cu un total de 1.600.000 locuitori. Prusia pune mana pe Warnia si palatinatele din Pomerelia cu 900.000 de locuitori iar Austria pune stapanire pe Galitia, populata de 2.500.000 locuitori. Astfel, Polonia este deposedata de o treime din teritoriul sau. Tratatul definitiv a fost semnat la Sankt-Petersburg la 5 august 1772. Ecaterina isi doreste Crimeea, accesul in Caucaz si in bazinul Dunarii, libera navigatie pe Marea Neagra.

In 1773, la 60 de ani, dupa indelungi ezitari, filosoful francez Denis Diderot soseste la Sankt-Petersburg. A doua zi dupa sosirea sa, la 29 septembrie 1773 are loc casatoria Marelui Duce Pavel cu o printesa germana Wilhelmina, botezata Natalia. In iulie 1774, dupa sase ani de razboi cu Turcia, se semneaza tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi. Rusia obtine fortaretele de pe malul Marii Azov, protectoratul asupra Hanatului Crimeii, Kabarda si stepa dintre Bug si Nistru, accesul la Marea Neagra si la Marea Egee, o despagubire de razboi de patru milioane si jumatate de ruble si dreptul de a veghea asupra libertatii religioase a supusilor crestini ai sultanului. La 21 iulie 1783, tarina anunta, printr-un manifest, anexarea Crimeii. Rusia controleaza acum si Marea Neagra. In 1787, sultanul someaza Rusia sa restituie Crimeea. Este refuzat si asta inseamna razboi. Anglia si Prusia se declara de partea Portii Otomane; Franta isi proclama neutralitatea. In 1788, Suedia declara razboi Rusiei. La 3 august 1790 la Varela este semnat un tratat de pace intre Rusia si Suedia. Rusia nu va ceda o palma din teritoriile sale insa va recunoaste noua forma de guvernamant din Suedia. In ianuarie 1792, la Iasi este semnata pacea dintre Rusia si Turcia. Tratatul lasa Rusiei intregul teritoriu situat intre Bug si Nistru, recunoaste oficial ca regiunile Crimeea si Otsakov sunt rusesti si confirma acordurile de la Kuciuk-Kainargi.

In ianuarie 1793, Rusia si Prusia semneaza o noua conventie in vederea unei noi impartiri a Poloniei. Rusia ia regiunile Vilnei, Minskului, Kievului, Volhinia si Podolia, in total 3 milioane de noi supusi. Al treilea tratat de impartire a Poloniei este semnat la 13 octombrie 1795. Rusia si-a insusit Kurlanda si restul Lituaniei pana la Niemen. Austria obtine Cracovia, Sandomir si Lublin iar Prusiei i-a revenit nord-vestul tarii, cu Varsovia. Polonia nu mai exista.

Marele Duce Pavel, fiul Ecaterinei, se casatoreste a doua oara dupa moartea primei sotii cu o alta printesa germana, Sophie-Dorothea, botezata Maria Fiodorovna. La 12 decembrie 1777 se naste fiul lor, Alexandru. Baiatul va fi dus in apartamentul imparatesei si crescut dupa principiile ei, convinsa ca mama si tatal “Domnului Alexandru” -cum il numeste uneori- n-ar fi stiut sa trezeasca in aceeasi masura mintea si sufletul copilului. La 17 luni dupa nasterea lui Alexandru, Maria Fiodorovna aduce pe lume un alt baiat, caruia Ecaterina ii da numele Constantin. O aduce la curte pe doamna de Lieven pentru a dirija educatia nepoatelor sale. Ca educator pentru marii-duci il aduce pe Cesar-Frederic de Laharpe, un indarjit republican elvetian de 29 de ani.

Cu trecerea timpului, este tot mai hotarata sa-l indeparteze de la tron pe fiul ei Pavel, in favoarea nepotului ei, Alexandru. La 28 septembrie 1793 are loc casatoria Marelui Duce Alexandru cu o printesa germana, Luise de Baden, botezata Elisabeta Alekseievna.

Se stinge din viata in 1796 la Sankt-Petersburg in Palatul de iarna.